D'ale lui Suri -Coabitare

Monologurile unei pisici titrate - D'ale lui Suri-part.a 3-a

 Hai sa vedem si noutatile....mda, imi place noul background...dar ma dor ochii de la culorile astea. Mai bine ma duc in vizita la Matei (perusul)...

 Heii, salutare amice, ce mai faci tu?  Ai aflat noutatile? Cica e miting in Piata Universitatii..

         .....ei na, asa zici tu? Sincer, eu inca nu mi-am format o opinie...eram atent la soarecele ala blanos...

     ...pfff, sa stii ca ai dreptate...la asta nu m.am gandit..mai Matei, tu esti o pasare inteleapta !

                     ...stai sa intorc si urechea asta, ca am amortit stand doar pe partea aia...

                ..,  offf, as vrea tare mult sa te imbratisez mai , Matei, dar nu pot din cauza coliviei.
O sa vorbesc cu mami sa te lase liber sa mai barfim si noi ca baietii....ce zici?

                   ....numai de Raph nu ma pot apropia...uita-te la el ce pozitie adopta. toata lumea e a lui...
                        mi-ar fi placut sa ma pot juca cu el, dar la cat e de mare, mai bine stau cuminte si nu-i stric siesta, imi spune mie instinctul ca n-ar fi deloc incantat...miauuu...

Monologurile unei pisici titrate -Partea a 2.a Mascota oficiala

                                                   "Oare ce trebuie sa faca o mascota a MWB?..
                                                      nu vad nicio instructiune pe-aici..."

    

"Aaaa, premiile lunii ianuarie! De-aia era mami foc si para ca am ros cablul...

Jur ca n-am vrut, dar ma plictiseam ingrozitor...miauu.."

 "Ia te uita ce colorata e pagina asta...o fi si gustoasa?

Gasesti de toate pe aici, numai niste instructiuni pentru mine nu...

hai sa mai caut..."

" Uite si lista cu membri....mai, dar multi mai sunt!"

"Doamne al pisicilor, ma luminezi tu? Ca inseamna sa fii mascota?"

"Mami ma pozeaza....ma fac ca nu am observat...sper ca am blanita in ordine."

"Nu-i asa ca-s o mascota prezentabila? Miauuu.."

"Sssstt...pernuta asta pare tare confortabila...doar sa nu-si dea mami seama unde ma duc.."

"Pana aici totul e puuurfect!!...inca un pas si..."

"Wow, ce grozav e scaunul asta...dar oare de ce nu ma lasa mami si pe mine aici?

Mai bine sa ma uit dupa ea, sa ma asigur ca nu ma vede..."

"Ups!!! M-a prins!! Doamne , ajuta-ma , te rog, am vrut doar sa vad cum e, jur ca nu mai fac,

doar sa nu mai ajung  iar in cosul cu rufe.Te roooogggg!! Miauuuuu!!"

O zi cat o saptamana-D'ale lui Suri

   Azi m-am trezit fericita, pe la ora 14, ca de obicei(pentru ca am adormit pe la 7, ocupata fiind toata noaptea sa zgaiezc ochii prin blogosfera) si m-am dus glont la calculator. Stiam de aseara ca azi e premierea blogurilor apreciate de MWB si mai stiam si din sursa sigura ca si al meu e printre ele. Tremuram de emotia anticiparii , am deschis febrila pagina de premianti si...minune...blogul meu era intr.adevar , acolo!!!
    Cu ochii impaienjeniti de lacrimi de fericire, caut rubrica de comentarii sa multumesc cum se cuvine pentru onoarea facuta, dar...stupoare! Tastatura nu raspunde la comenzi! Intrigata, verific unitatea, misc mufa in orificiul ei, o fixez mai bine, dar...tot nimic! Simt cum ma invadeaza o armata de dracusori nervosi, cum mi se intampla ori de cate ori neprevazutul imi joaca feste. Inghit in sec  si incerc sa controlez invazia din capul meu, desi pulsul devine rapid si in mod reflex imi musc buzele de enervare..,ce naiba o avea tocmai acum??
     Din ce in ce mai nervoasa, ma apuc si cercetez mai atent si....surpriza!!!! Cablul prezenta urmele clare ale coltilor lui Suri. In secunda urmatoare, deja hoardele de dracusori au spart si ultima citadela a stapanirii mele de sine.
     -Suriiiiiiiiii!!!...urlu dezlantuita la bietul motanel socat din cauza tonului meu cu multi decibeli peste medie. Ce-ai facut, animal tampit??...continui eu tirada, furioasa la maxim. Ce-ai avut cu cablul tastaturii, nu-ti mai ajung soarecii imprastiati peste tot?(e vorba de soareci de jucarie, deloc ieftini, luati din pet shop). Tot monologand cu voce tare-ca bietul motan nu putea sa-mi raspunda- apuc un papuc de casa aflat la indemana si arunc spre vinovatul paralizat deja de spaima. Vazand papucul transformat in proiectil ad-hoc, Suri o zbugheste spre baie si se ascunde dupa cosul de rufe. Eu, furioasa, il gasesc si inca tipand la el, il bag in cosul de rufe si-i pun capacul.
     -Aici sa stai, animal afurisit ce esti, pana te inveti minte ca nu ai ce cauta la cabluri!!Numai de prostii esti bun!!
      Ce mai, deja eram peste poate de nervoasa. Pun mana pe telefon si imi sun iubitul, dar cum toate luucrurile rele s-au vorbit sa se intample astazi, bineinteles ca nici el nu rapunde. Il sun pe celalalt nr, nici acolo nu raspunde. Deja simteam ca sunt victima unui complot universal!
   Intr-un final, Alex raspunde la telefon si cu aplombul lui specific ma calmeaza, iar dupa putin timp rezolva si problema cablului sectionat. Deja incep sa ma simt mai bine si ma apuc sa concediez dracusorii dezlantuiti.
Reintoarsa acasa, pun tastatura la locul ei si ma duc sa eliberez vinovatul din inchisoarea lui. Cand ridic capacul, el dormea linistit in rufele din cos...ce era sa mai zic?
      M-am postat la birou si m-am apucat sa fac ceea ce aveam de gand inainte sa descopar pocinogul matei mele hiperactive.
     Ce mai, azi a fost o zi cat o saptamana! Dar totul e bine cand se termina cu bine, nu? Eu mi-am "incasat" premiul virtual, iar Suri toarce linistit in cosuletul lui, bucuros ca a scapat cu blanita intacta...cel putin, pana data viitoare !
     Nu ma intelegeti gresit,il ador pe Suri, dar cateodata pur si simplu imi vine sa-l strang de gat!!

Iubire cu patru labute

Huh!!....mi-am asumat o provocare dificila:aceea de a scrie in fiecare zi! Mda, usor de zis, dar nu tot asa usor si de facut...am idei, dar n-am..condei! E atat de greu uneori sa-ti aduni gandurile si sa le poti apoi transforma in cuvinte scrise. Despre ce sa scriu azi?...poate de spre Suri, noul membru patruped al familiei mele, un ghem pufos cu doi ochisori albastri splendizi si o uriasa sursa de tambalau in casa. Da, ati ghicit, Suri e o pisicuta birmaneza de doar 2luni, foarte nebunatica si dragalasa cum sunt toate pisicutele . Am adoptat-o impreuna cu mama ei, pe care fostii stapani o alungasera din casa, pur si simplu nu m-a rabdat inima sa o iau doar pe ea si sa o las in strada pe mama ei. Asa ca, acum am doua pisici, spre marea ciuda a lui Raph, superbul Husky de 5 ani al iubitului meu ce considera casa mea ca fiind tot teritoriul lui si afectiunea mea apartinadu-i in exclusivitate!!....nu va povestesc reactia lui la vederea Suriei, dar va asigur ca a fost nevoie de toata fermitatea stapanului sau si de vigilenta mea pentru a o mentine in siguranta. Din fericire, supararea lui nu a tinut mult si a doua zi eram iarasi prieteni(ce-i drept, mituirea joaca un rol important in acesta prietenie,de cate ori ma insoteste la cumparaturi isi are si el portia lui de bunatati).Si uite asa mentinem relatiile diplomatice, cu conditia sa tin pisicile departe de el. Zis si facut, desi cu parere de rau. Matei insa, perusul meu. nu a avut nicio obiectie la adresa imblanitelor, iar ele ii arunca doar priviri indiferenta si asta doar atunci cand devine prea galagios, deci totul e in regula in familia mea atat de cosmopolita! Va recomand si voua, cei ce nu aveti sa adoptati un animal de casa. Veti vedea cat va va schimba viata.