Ganduri de vacanta

       Daca ar fi sa vorbesc despre ceea ce ma anima pe mine in legatura cu mult prea scurtele vacante, v-as recunoaste ca imi place, ador chiar sa calatoresc.Imi place muntele, nu insa si marea, imi plac locurile curate, incarcate de amintiri, vestigii istorice, centre culturale, sau pur si simplu localitati rustice, pierdute de civilizatie, linistite, pitoresti si cu acel aer ce-ti doresti sa il poti imbutelia sa-l iei la pachet.Calatoriile insa nu ar avea farmec fara cel mai important"ingredient", dupa parerea mea, adica partenerul sau partenerii de calatorie, in speta, prietenii. Im place ideea "saritului"in masina, viteza la limita admisa, geamurile deschise si muzica cu cat mai multi decibeli, schimbul sporadic de pareri, dar vorba cat mai putina, ideea somnolatului lenes intr-o pozitie cat mai comoda, pentru a putea admira cat mai bine peisajul desfasurat in fata ochilor in fuga kilometrilor asternuti sub rotile masinii.Cat de incarcate de cuvinte sunt uneori tacerile, cand gesturile aparent banale, cum ar fi sarutatul mainii, in timp ce ochii ii sunt atintiti asupra drumului, dar gandul ii este la tine, un zambet aruncat din cand in cand, dar mai ales tacerea, acea tacere "vorbita", a carei traducere numai doua suflete gemene o poate transcrie...Mai sunt prietenii....Ce ar fi viata fara ei?...cand inima iti e franta, cand lacrimile parca nu se mai opresc, cand durerea te apasa si totul pare lipsit de sens, prietenii sunt cei ce iti dau puterea de a merge mai departe.Eu sunt un om bogat si asta doar pentru ca am astfel de prieteni, prieteni de-o viata, sau doar voci fara chip in telefon, dar calde, care pun balsam in sufletul ce-si striga durerea uneori mult prea tipat.Prietenii mei sunt cei ce mi-au daruit unele din cele mai frumoase momente in aceasta vacanta de neuitat.Acestor prieteni le dedic aceste randuri, imaginile si gandurile mele bune, ca si voua, celor ca "ma cititi" cu sufletul...Iar voua, Max, Mircea, Lumi, Teodora, Andra ,Bogdan, Sorin si Dani, va multumesc pentru partasie...sunteti in toate gandurile mele!!!VA MULTUMESC!!!

Cetatea Neamt...istorie si turism!

...descrierea cetatii din punct de vedere istoric, o gasiti pe google, eu insa, as vrea sa va vorbesc despre sentimente...minunatia localitatilor si vailor inconjuratoare, salbaticia si maiestuoasa infatisare a cetatii si fortificatiilor ce au infruntat veacurile si vitregia vremii si a oamenilor e greu de reprodus in cuvinte. De-ar fi avut grai, acele ziduri ne-ar fi povestit despre Stefan, domnul Moldovei, depre tainice planuri de arme, despre iubirile secrete ale domnitelor acelor vremuri, ale caror pasi au ramas imprimati in dalele treptelor si soaptele lor inca se mai aud purtate de vant peste secole...Monument istoric si dovada a trecutului, relicva si obiectiv turistic, Cetatea Neamt e locul unde trecutul devine prezent si sentimentul efemeritatii omului se resimte acut!

Moldova, land of dream!

 Ei da, ma declar vinovata, am absentat nepermis de mult, dar am avut si motiv si motivatie: vacanta!! Anul acesta am decis sa-mi folosesc parte din timpul alocat concediului pentru a-mi vizita prietenii din partea Moldovei si acum, catre finalul aventurii, ma bucur ca am onorat invitatiile lor! Despre Moldova, despre Iasi, Roman, Pascani, Piatra Neamt, Targul Neamt, Bicaz, Lacul Rosu si celelalte localitati vizitate, nu va voi spune prea multe, nu mi-am propus sa fac un documentar geografic si nici istoric, insa voi face cateva referiri la minunatiile ce le ascund aceste localitati. Timp de cinci zile, consecutiv, am urcat in masina si impreuna cu Max, prietenul,gazda si "ghidul" meu, am pornit in fiecare dimineata catre o alta destinatie si de fiecare data am ramas fara cuvinte in fata celor descoperite, fie ca era maretia muntelui, misterul lacului sau tacerea impresionanta a unor ziduri de cetate ce ascund istoria catorva sute de ani a acestui loc de poveste, sau povestea dainurii ortodoxiei prin efortul depus de preotii si monahii stravechilor manastiri moldave, precum celebra Agapia sau mai putin celebrele, dar la fel de spectaculoasele si demne de vizitat, precum cea de la Varatecul sau Hadambu. Voi aloca o parte din timp pentru a va descrie detaliat istoria acestor locuri,atestate istoric si religios de cateva secole si a caror frumusete si solemnitate iti induc o stare specifica locurilor sfinte: tacerea!
Un alt loc ce-si poarta legenda peste veacuri, e Hanul Ancutei, acum reconstruit, dar la fel de impresionant chiar si modernizat, dar mancarurile specifice zonei, renumitele placinte "poale-n brau", alinvenci sau "invartite", dulceata facuta "in casa", bucatele gustoase si proaspete ca si imaginea Ancutei cea cu obarajii rumani si ochi vicleni, intruchipata in ospataritele imbracate in catrinte, ii si opinci, te fac sa te imbrebi daca nu cumva ai calatorit in trecut, in Moldova Marelui Stefan cel Sfant...Din pacate, insa, din acest loc nu am fotografii, bateriile aparatului erau epuizate de peste zi, dar cu siguranta imaginatia si google va va ajuta sa ilustrati cele descrise de mine...
Iar oamenii....ei bine, trebuie sa recunosc ca au depasit legenda...calzi, ospitalieri, omenosi si cu acel "dulse grai moldovenesc" mi-au lasat o impresie de nesters...
Iasul, cu al sau legendar Parc al Copoului, Universitatea atestata cu cea mai mare vechime din Romania, Parcul Expozitiei, Teiul lui Eminescu, muzeele, casa memoriala a lui Creanga si toata istoria ce "musteste" in fiecare colt si piatra al vechiii capitale moldave, impletite cu modernele localuri, terase si restaurante, iti dau aceeasi impresie de calatorie in timp....o calatorie pe care eu, cu siguranta n-o voi uita niciodata, si pot afirma cu tarie ca Moldova e, intr.adevar, un tinut de vis!!!....de aceea am tinut sa impartasesc cu voi, prin imagini si putine cuvinte, peregrinarile mele prin tara razesilor de odinioara!