Cetatea Neamt...istorie si turism!

...descrierea cetatii din punct de vedere istoric, o gasiti pe google, eu insa, as vrea sa va vorbesc despre sentimente...minunatia localitatilor si vailor inconjuratoare, salbaticia si maiestuoasa infatisare a cetatii si fortificatiilor ce au infruntat veacurile si vitregia vremii si a oamenilor e greu de reprodus in cuvinte. De-ar fi avut grai, acele ziduri ne-ar fi povestit despre Stefan, domnul Moldovei, depre tainice planuri de arme, despre iubirile secrete ale domnitelor acelor vremuri, ale caror pasi au ramas imprimati in dalele treptelor si soaptele lor inca se mai aud purtate de vant peste secole...Monument istoric si dovada a trecutului, relicva si obiectiv turistic, Cetatea Neamt e locul unde trecutul devine prezent si sentimentul efemeritatii omului se resimte acut!

Manastirea Agapia

Anul construcţiei: 1642-1644
Construită de: Vasile Lupu
Locaţia: Târgu Neamţ
Rezumat: Biserica a fost reparată şi modificată de mai multe ori de-a lungul secolelor.
În prezent, biserica are două exonartexuri, un pronaos, un naos cu turn, un altar, dar şi un diaconicon şi un protezis pe fiecare parte a altarului.

Manastirea Agapia, vedere generala.

Inscripţia de pe peretele bisericii închinată Arhanghelilor Mihail şi Gavriil mărturiseşte: “In the name of the Father and the Son and the Holy Spirit, I, slave of God hetman Gavriil and my wife Liliana, made and endowed this Agapia Monastery again, during the days of the right believer and lover of Christ Prince Vasile Lupu. And the construction started in the year 7150 (1642), October, the 15th day, and was completed in 7152 (1644), September, the 3rd, and was consecrated in 7155 (1647), September, the 12th”. După sfinţire, mulţi călugări ai vechii Agapia s-au mutat în josul dealului şi, puţin câte puţin, o mănăstire a fost construită în jurul bisericii.

Casele maicutelor inconjoara manastirea.

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost proiectată de către arhitectul de la curtea lui Vasile Lupu, un anume Ionasc Ctisi, posibil originar din Constantinopol. Mitropolitul Moldovei, Varlaam, a oficiat ceremonia de sfinţire, la care a asistat însuşi Vasile Lupu. Cu această ocazie, hatmanul Gavrril, care era fratele domnitorului Lupu, a donat mănăstirii o Evanghelie, un manuscris pe pergament, decorată cu miniaturi ale Evangheliştilor, precum şi o cruce de argint, filigranată cu aur, având opt brate.

Moldova, land of dream!

 Ei da, ma declar vinovata, am absentat nepermis de mult, dar am avut si motiv si motivatie: vacanta!! Anul acesta am decis sa-mi folosesc parte din timpul alocat concediului pentru a-mi vizita prietenii din partea Moldovei si acum, catre finalul aventurii, ma bucur ca am onorat invitatiile lor! Despre Moldova, despre Iasi, Roman, Pascani, Piatra Neamt, Targul Neamt, Bicaz, Lacul Rosu si celelalte localitati vizitate, nu va voi spune prea multe, nu mi-am propus sa fac un documentar geografic si nici istoric, insa voi face cateva referiri la minunatiile ce le ascund aceste localitati. Timp de cinci zile, consecutiv, am urcat in masina si impreuna cu Max, prietenul,gazda si "ghidul" meu, am pornit in fiecare dimineata catre o alta destinatie si de fiecare data am ramas fara cuvinte in fata celor descoperite, fie ca era maretia muntelui, misterul lacului sau tacerea impresionanta a unor ziduri de cetate ce ascund istoria catorva sute de ani a acestui loc de poveste, sau povestea dainurii ortodoxiei prin efortul depus de preotii si monahii stravechilor manastiri moldave, precum celebra Agapia sau mai putin celebrele, dar la fel de spectaculoasele si demne de vizitat, precum cea de la Varatecul sau Hadambu. Voi aloca o parte din timp pentru a va descrie detaliat istoria acestor locuri,atestate istoric si religios de cateva secole si a caror frumusete si solemnitate iti induc o stare specifica locurilor sfinte: tacerea!
Un alt loc ce-si poarta legenda peste veacuri, e Hanul Ancutei, acum reconstruit, dar la fel de impresionant chiar si modernizat, dar mancarurile specifice zonei, renumitele placinte "poale-n brau", alinvenci sau "invartite", dulceata facuta "in casa", bucatele gustoase si proaspete ca si imaginea Ancutei cea cu obarajii rumani si ochi vicleni, intruchipata in ospataritele imbracate in catrinte, ii si opinci, te fac sa te imbrebi daca nu cumva ai calatorit in trecut, in Moldova Marelui Stefan cel Sfant...Din pacate, insa, din acest loc nu am fotografii, bateriile aparatului erau epuizate de peste zi, dar cu siguranta imaginatia si google va va ajuta sa ilustrati cele descrise de mine...
Iar oamenii....ei bine, trebuie sa recunosc ca au depasit legenda...calzi, ospitalieri, omenosi si cu acel "dulse grai moldovenesc" mi-au lasat o impresie de nesters...
Iasul, cu al sau legendar Parc al Copoului, Universitatea atestata cu cea mai mare vechime din Romania, Parcul Expozitiei, Teiul lui Eminescu, muzeele, casa memoriala a lui Creanga si toata istoria ce "musteste" in fiecare colt si piatra al vechiii capitale moldave, impletite cu modernele localuri, terase si restaurante, iti dau aceeasi impresie de calatorie in timp....o calatorie pe care eu, cu siguranta n-o voi uita niciodata, si pot afirma cu tarie ca Moldova e, intr.adevar, un tinut de vis!!!....de aceea am tinut sa impartasesc cu voi, prin imagini si putine cuvinte, peregrinarile mele prin tara razesilor de odinioara!

Introspectie

Un sentiment a dat azi buzna in sufletul meu, a izbit usa de perete si s-a instalat comod, fara sa-mi ceara voie...l-am analizat si am ajuns la concluzia ca...are loc si el acolo...un sentiment in plus, ce mai conteaza?...dar oare...tu, cel ce ai dat viata acelui sentiment, ai macar habar de fuga lui? ...de nasterea lui? Ti-l asumi, sau te eschivezi, ca atatia altii?
Ieri, un gand mi-a evadat, a fugit pe urmele pasilor tai si ti s-a ascuns in par...nu l-ai simtit, nu-i asa? S-a intors si mi-a spus ca era foarte mare aglomeratie in gandurile tale si el nu a mai avut loc...iar eu l-am reprimit acasa, usor intristata...cat loc ocupa oare un gand?...dar visele? Eu sunt experta in visat...de obicei visez treaza, cu ochii deschisi si uneori mi-i arde soarele, dar dupa o perioada de convalescenta, imi reiau obiceiul...si iar imi ard ochii in soare...si...
Azi-noapte, pe bolta, scanteia o stea noua...am privit-o indelung si mi-a facut cu ochiul, poznasa...i-am zambit si am botezat-o Casiopeea...nu, nu are nicio legatura cu legenda acelei Casiopeea, pur si simplu asa mi-a venit atunci in gand....e prima oara cand imi zambeste o stea...si m-am trezit intreband daca si tu ai privit aceeasi stea...am atatea cuvinte ingramadite in suflet, dar uneori pur si simplu refuza sa se astearna cuminti pe taste, sa prinda forma si sa exprime profunzimile gandurilor si ale sufletului hoinar...dar stelelor le pot spune orice, pentru ca ele stiu sa asculte si mai mult, imi vor pastra taina...aceea ca sufletul meu iti silabiseste numele..

Cand viitorul se defineste in trecut...

M-am intrebat adesea, unde se duce lumina sa se culce, cand soarele apune? Unde sunt valabile toate acele teorii existentiale, conform carora omul este cea mai inteligenta creatura?...parca va vad dand din umeri si intrebandu-va ce m-a apucat....ei bine, nu m-a apucat nimic, doar ca infrunt viata cu ochii deschisi si nu pot ramane impasibila la ceea ce vad in jurul meu...oamenii, societatea, viata....copiii...cei ce sunt considerati viitorul, dar daca judecam acel viitor in raport cu rezultatele obtinute la examenul de bacalaureat, nu putem sa nu recunostem ca e destul de sumbru...mai mult de jumatate dintre viitorul nostru au esuat la cel mai important examen al vietii lor, oportunitatea de asi crea un viitor mai altfel...Trist viitor, nu-i asa? Nu sunt o adepta a teoriilor fanteziste, nu fac politica si nici nu am pretentia ca am habar spre ce anume se indreapta tara asta, ca si societatea civila, dar nu pot sa nu remarc impasul in care suntem...nu pot sa nu remarc cat de trist "suna" viitorul....care e alternativa? Suntem o tara de corupti, lenesi si usuratici, o natiune de "mamaligari" fara mandrie si constiinta, cersetori la portile occidentului cand "muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta"...va amintiti?...vi se par familiare aceste versuri?..Va fac sa va plecati privirile? Unde ati fost cand copii vostri ratau examenul viitorului? Cu cat v-au cumparat indiferenta? Ce e de fapt mai important, viitorul copilului tau si implicit al tau, sau bunastarea materiala de moment?...Suntem cei mai tari teoreticieni, facem politica pe la toate colturile de strada,  la bodega din colt sau la emisiunile de varf ale televiziunilor de top, dar nimic nu se schimba in tara asta...nu in bine, in orice caz.La doctor mergem tot cu "atentia", cand ne trage agentul pe dreapta pentru incalcarea regulamentului rutier, incercam sa invocam fazele lunii si daca nu tine, recurgem la argumentul suprem: mita!!! Asa ne-am nascut, asa vom muri...ticalosenia o purtam in gene, iar copii nostri ne mostenesc!!! Suna dur, nu-i asa? Ei bine, obisnuiti-va sa priviti realitatea in fata, fara machiaj, fara sulemeneli, exact asa cum e....si totusi....imi poate spune cineva unde merge lumina sa doarma, cand soarele apune?.....