Colinde pentru prieteni virtuali si nu numai...

Prietenilor mei neogenisti, Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!!!

Bine-ai venit, Mos Nicolae!

Intotdeauna, iarna, in preajma Sarbatorilor, zilele se incarca de magie, iar oamenii tind sa se metamorfozeze, sa devina mai buni, mai...poate ca asta e un lucru bun...poate. Eu ma intreb insa, e firesc sa devenim mai buni, mai umani, doar de sarbatori?...cati dintre noi se gandesc si la aceia pentru care sarbatorile nu sunt motiv de bucurie? Zilele trecute, pe un site de socializare, am intrat in contact cu o doamna, care, la un moment dat  intr-un mesaj de doar cateva cuvinte mi-a rezumat viata ei : sufera de cancer la san, iar fiica ei de 17 ani  e marcata de o boala cel putin la fel de cumplita:paralizia cerebrala! Infiorator, nu?...nu stiu cum va simtiti voi, dar eu cand aud de boli si mai ales de boli ce afecteaza iremediabil niste copii, simt cum ma sufoc. Nu am cunoscut-o niciodata pe Edwina (asa o cheama pe tanara) si probabil nici nu o voi cunoaste vreodata, iar mama ei e doar un profil anonim pe un oarecare site, dar ele sunt dincolo de acel monitor, fiinte vii...azi, involuntar, m-am intrebat:" oare ce i-a adus Mos Nicolae Edwinei?"Sunt convinsa ca i-a adus ceva...dar la fel de convinsa sunt ca nu i-a putut aduce ceea ce isi doreste mai mult:sanatatea! Nu cred ca exista pe lume sentiment mai coplesitor ca neputinta...uneori ajungi sa iti doresti sa existe magie, sa existe un loc populat cu astfel de Mosi magici, care sa iti indeplineasca dorintele, oricat de irealiste ar fi ele. Suntem un popor crestin, sau, cel putin asa ne place sa ne autointitulam, desi foarte putini dintre noi au cu adevarat habar cine a fost Hristos si ce inseamna cu adevarat sa fi crestin. Putini dintre noi stiu ca aceste sarbatori, imbracate in haine crestine, au de fapt la baza, ritualuri pagane si probabil, mult mai putini se si gandesc cu adevarat la asta. Pentru majoritatea dintre noi, sarbatorile sunt doar motive de petreceri, de mancat si baut in nestire, nicidecum de introspectii, de purificare spirituala(ce naiba o mai fi si aia?..) sau de uitat atent in jurul nostru, la cei mai putin norocosi ca noi. Contrar parerii ce v-ati facut-o pana acum, nu sunt un lup moralist. Chiar deloc...doar ca, uneori e bine sa spui raspicat si ce simti, chiar daca asta nu te face prea popular. Eu ma numar printre cei norocosi, chiar de nu toate dorintele mi s-au implinit, dar nici nu ma asteptam la asa ceva.Si nici in Mosi magici nu mai cred demult. Indiferent cat de preocupati suntem de cotidian si neajunsurile lui, coplesiti de propriile nevoi si griji, ne putem totusi rezerva cateva minute seara, inainte de culcare, sa ne rugam lui Dumnezeu si pentru cei mai napastuiti ca noi, daca in alt mod nu ii putem ajuta. Biblia spune ca rugaciunea de mijlocire are puteri nebanuite, este gratuita si la indemana oricui. Ce-ar fi sa o experimentati si voi? Este linia directa cu Dumnezeu si este singurul mod de comunicare la capatul caruia nu suna niciodata ocupat. Rugati-va pentru voi si pentru cei de langa voi, pentru cunoscuti si necunoscuti, iar sufletele voastre vor cunoaste cu adevarat Sarbatorile si acestea vor fi cu adevarat crestine.
La Multi Ani de Mos Nicolae, Edwina!!....La Multi Ani tuturor si Sarbatori fericite!!

La Multi Ani, Maiestate!!!

http://www.familiaregala.ro/ro/ms-regele-mihai-i/biografie/

 Consecventa naturii mele inconsecvente(sic!), astazi m-am decis sa scriu despre un alt subiect ce nu intra in categoria obisnuita pe care o abordez aici. Am reflectat putin inainte de a scrie despre acest subiect, extrem de controversat pentru natiunea romana, sau, mai corect spus, pentru conducatorii nostri:aniversarea Regelui! Ieri, Maiestatea Sa, Regele Mihai I de Romania, a aniversat 90 de ani de viata!! Cu siguranta, e un eveniment greu de ignorat, chiar si de un om obisnuit ca mine, dar preocupat de realitatea socio-politica ce o traim, cu atat mai mult cu cat, fostul suveran al Romaniei e ultimul monarh in viata, ce a trait ororile ultimului razboiului mondial. Desi nu mi-am propus sa fac politica de vreun fel, nu asta este scopul acestui blog, totusi, nu ma pot abtine sa nu nu remarc atitudinea rusinoasa a presedintelui, premierului si guvernantilor de culoare portocalie si lipsa de cultura istorica a dl. Basescu, incompatibila ce functia domniei sale. Rusine, domnilor guvernanti!! Rusine, dle. presedinte!! Rusine pentru atitudinea lasa, incorecta din toate punctele de vedere si total deplasata fata de aniversarea unei figuri istorice marcante, a unui fost sef de stat si ultimul monarh al Romaniei!! RUSINE!!! In contra partida, discursul Regelui in Parlamentul Romaniei, coerent, lipsit de patima si extrem de realist, a atins suflerul fiecarui roman simplu, mintit decenii la rand in privinta propriei istorii nationale si mai ales, in privinta istoriei Casei Regale a Romaniei si a ultimului Rege al acesteia . Realitatea trista e ca, dupa mai mult de 20 de ani de la Revolutia din '89, mai sunt romani ce nu cunosc adevarul despre abdicatarea lui si evenimentele ce i-au precedat, dar asta nu e o scuza pentru conducatorii actuali.Personal, adevaraul despre istoria noastra l-am aflat inca din copilarie, de la tatal meu si mi-am format opiniile in viata bazandu-ma pe acel adevar, nu pe cel masluit de comunisti din cartile de istorie de la cea vreme, lucru ce m-a scutit sa cad in extrema de a-mi permite sa judec fapte despre care nu am habar si mai ales,un Rege! Ma intreb, retoric desigur, cati romani stiu care este titulatura intreaga cu care era prezentat Regele?   Desi nu sunt monarhista, nutresc o profunda simpatie pentru Rege si Casa Regala a Romaniei si un respect firesc pentru marcanta personalitate a acestuia. Sincer, nu imi pot imagina ce inseamna 90 de ani de viata, mai ales o asemenea viata cum a dus Majestatea Sa, dar, prin prisma elementarilor 7 ani de acasa, datorez respect in primul rand venerabilei varste, apoi personalitatii istorice, unui fost sef de stat si unui monarh  inca in viata!! Deci, 4 motive pentru care eu gasesc firesc ca orice roman, cetatean simplu sau politician, datoram un omagiu acestu om cea trait mai mult decat noi ne putem imagina, iar viata sa a fost foaste departe de basmele din copilarie.Dar asta e doar opinia mea, de om de rand si nu vreun politician de vreo culoare anume.Sincer, nu am fost niciodata vreo adepta infocata a vreunui partid, dar acum cativa ani chiar il simpatizam pe dl. Basescu, insa de cand cu nefericita sintagma "amaratul de rege" servita intr-un interviu pe un post de televiziune acum cateva sapatamani, va spun sincer ca mi-am schimat radical opinia fata de domnia sa, pierzand ultima farama de respect de inca i-o mai purtam, in calitattea sa de sef al statului, nu ca om. Ieri, urmarindu-i atitudinea, am fost pur si simplu indignata de ignoranta de neiertat a domniei sale in privinta istoriei nostre, acuzand prosteste regele de...tradare!! Parca il auzeam pe Ceausescu, in celebrele "cuvantari"!...  Nu intentionez sa extrapolez acest subiect (nedemn de altfel de orice atentie), ci sa ma axez pe stralucita, la propriu si figurat, aniversare a fostului monarh si pentru prima data, dupa foarte mult timp, m-am simtit si eu bine in pielea mea de romanca.  Personal, am invidiat pe cei ce au putut fi martori oculari ai acestui eveniment istoric si daca nu am putut sa o fac personal,acest fapt nu ma va impiedica sa nu urez, din fata televizorului si din postura mea de cetatean al acestei tari si urmasa a celor ce candva au servit Regelui, un sincer: LA MULTI ANI, MAIESTATE!!...si Dumnezeu sa va binecuvinteze!!!

Doruri tardive

De cate cuvinte e nevoie sa transpui dorul? De cate gesturi e nevoie sa daruiesti iubirea? De cata rabdare e nevoie sa ramai OM? De cate suferinta e nevoie sa inveti sa pretuiesti ceea ce ai? ...de ce plangi acum si ma cauti in amintiri, daca atunci and am fost langa tine nu m-ai observat? De ce crezi ca ai dreptul sa reinvii trecutul, cand prezentul nu-ti mai apartine? Da si mie imi este dor...dar nu de tine!! Iubesc pe altcineva si de el imi este dor in fiece secunda in care e departe. Pe tine...te-am uitat!

Toamna...

A mai trecut un an...stiu, veti gandi probabil ca am facut o gafa, ca astfel de reflectii se fac la final de an calendaristic, nu in octombrie.Da, aveti dreptate, dar eu imi masor altfel timpul scurs si realizarile sau esecurile personale.De ce octombrie?Simplu....acum un an, in aceasta luna, mai exact spre finalul ei puneam capat unei relatii, unei casnicii, unui vis transformat intr-un cosmar.Mi-am intins aripile si am zburat spre necunoscut, am ales sa infrunt iarasi viata singura, mi-am dorit cu disperare libertatea, linistea si pe mine insami.Si le-am obtinut!...dar am platit un pret mare! A fost un an greu, cu multe caderi, cu deceptii amare, cu lupte surde cu rautatea, prostia si lipsa de caracter a unor "oameni", printre care si cel care, nu cu foarte mult timp in urma imi pusese un inel in deget...dar nu voi vorbi despre asta...nu  merita si nici nu vreau asa-mi amintesc, mi-am promis mie insami ca voi arunca acele amintiri pentru totdeauna, pentru ca despre acel om ce l-am iubit mai mult ca viata, nu am nicio amintire frumoasa....nu mai am, nebunia lui le-a ucis pe toate!!Si uite asa a mai trecut un an...iar acum, privind retrospectiv, imi pot permite sa zambesc, putin amar, dar cu mandrie.Sunt mandra de mine si de ceea ce am reusit sa fac cu viata mea! Am reusit sa-mi infrang demonii, slabiciunile si propriile-mi tendinte spre autodistrugere, sa-mi potolesc setea de razbunare, furia si scarba, sa imi impun autocontrolul si sa lupt cu dependenta nociva de "socializare" pe internet.Si am reusit!!!...e drept, meritul nu-mi apartine in intregime, se datoareaza in  mare parte LUI...celui ce m-a scos din marasmul ce ma ucidea lent, dar sigur, cel ce mi-a readus increderea, iubirea, normalitatea si mi-a redat speranta. N-a fost usor sa am din nou incredere in cineva, sa iubesc fara rezerve, sa lupt cu teama ca povestea s-ar putea repeta, dar....multumesc lui Dumnezeu, dar n-a fost cazul! Mai mult de atat, mi-e alaturi in tot, ma sustine si ma sfatuieste unde e cazul, ma corecteaza si ma indruma unde e nevoie, dar intotdeauna o face cu dragoste si rabdare, iar toate astea au infrant rezervele din sufletul meu....si acum mi-a bine! Ceea ce am constatat mai nou, e ca, atunci cand nu-ti merge bine intr-o directie, nu-ti merge in toate, iar cand iti merge bine, toate merg ca unse! Nu voi vorbi despre realizarile materiale, desi sunt semnificative, mai toate visele si ambitiile mele devenind realitate de la o zi la alta efectiv, nu figurativ.Prietenii, selectati prin filtrul ratiunii si al bunului simt, mi-au ramas aproape indiferent de distanta unde se afla, prieteni reali si sinceri, constanti in actiunile si prietenia lor, indiferent de amploarea si intensitatea sau varietatea atacurilor la care am fost supusa, lucru ce i-a determinat doar sa se apropie si mai mult de mine, iar asta a fost un alt motiv important ce m-a ajutat sa merg mai departe. Exista o zicala batraneasca care spune ca "ceea ce nu te ucide, te face mai puternic!", zicala care in cazul meu se aplica perfect! Imi asum realitatea, trecutul si prezentul fara rezerve si fara ranchiuna, am reusit sa iert impardonabilul si sa uit indimenticabilul, am reusit sa ma ridic si sa merg fara sprijin, fara sovaire si fara sa ma uit in urma...iar acum, cu satisfactie, ba chiar si cu o urma de vanitate imi numar realizarile,,,si nu sunt putine! In definitiv, toamna se numara bobocii, nu-i asa?...si pentru ai mei va trebui sa maresc tarcul!....
Multumiri speciale celei ce m-a invatat sa zbor, sa nu ma tem de inaltimi si sa nu privesc in jos!...multumesc, Dana!!