"In trecerea grabita, prin lume catrea veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand,
Fa-ti timp sa poti, cu mile, sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune, o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un minte, seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tata tau-batrani...
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini!
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul, din tot ce curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp, cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, ca toate acestea, au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plangi,
" Hei, tu! Iti amintesti de mine?...sunt eu, cea careia, nu de mult, i-ai jurat iubire, i-ai promis fericirea si vise poleite cu iz de realitate. Sunt cea ce ti-a fost alaturi cand plangeai si cand drumul ratacisei, pierdut in propriile-ti angoase. Sunt cea ce te-a ridicat, te-a sustinut si te-a iubit, care ti-a incredintat visele si realitatea, ti-a crezut minciunile si te-a acceptat neconditionat. Sunt cea pe care ai tradat-o in numele unui orgoliu stupid si impardonabil prin absurditatea lui, in mod las si rusinos, gest ce te-a descoperit in fata mea, asa cum erai:un om mic, las si egoist, prea "mic" pentru mine, cea care a plans prea mult si nemeritat un nimic ca tine.
Azi insa soarta isi ia revansa, iar viata mea isi reia cursul firesc, iubirea revine pura si reala, iar regretele dispar pe rand, pentru ca azi, impacata cu mine, pot sa te las uitarii, acolo unde ti-e locul, fantasma funesta si dispretuita. Azi am totul, iar gandurile mele te reneaga, pentru ca azi nu mai e loc si pentru ieri....iar la orizont se intrevad zorile cu promisiuni de fericire.
Iar tie ti-am dat "delete"."
Q.E.D.
" Fara onoare, totul e desertaciune, fara libertate, viata nu merita traita."Iulius Cezar
Un film mare, un actor de legenda si o lectie de viata intr-un timp in care aceste cuvinte mai pot fi gasite doar in dictionare si lectii de istorie.
Ceea ce omul secolului XXI numeste "progres", din punct de vedere etic si moral e doar un mare regres...noi, in marea noastra majoritate nu cunoastem aceste cuvinte in adevaratul lor sens si probabil, pentru copiii nostrii vor fi doar neologisme:(((
Pentru cine nu l-a vazut inca, il recomand cu caldura. Merita vazut!!
A mai trecut un an...stiu, veti gandi probabil ca am facut o gafa, ca astfel de reflectii se fac la final de an calendaristic, nu in octombrie.Da, aveti dreptate, dar eu imi masor altfel timpul scurs si realizarile sau esecurile personale.De ce octombrie?Simplu....acum un an, in aceasta luna, mai exact spre finalul ei puneam capat unei relatii, unei casnicii, unui vis transformat intr-un cosmar.Mi-am intins aripile si am zburat spre necunoscut, am ales sa infrunt iarasi viata singura, mi-am dorit cu disperare libertatea, linistea si pe mine insami.Si le-am obtinut!...dar am platit un pret mare! A fost un an greu, cu multe caderi, cu deceptii amare, cu lupte surde cu rautatea, prostia si lipsa de caracter a unor "oameni", printre care si cel care, nu cu foarte mult timp in urma imi pusese un inel in deget...dar nu voi vorbi despre asta...nu merita si nici nu vreau asa-mi amintesc, mi-am promis mie insami ca voi arunca acele amintiri pentru totdeauna, pentru ca despre acel om ce l-am iubit mai mult ca viata, nu am nicio amintire frumoasa....nu mai am, nebunia lui le-a ucis pe toate!!Si uite asa a mai trecut un an...iar acum, privind retrospectiv, imi pot permite sa zambesc, putin amar, dar cu mandrie.Sunt mandra de mine si de ceea ce am reusit sa fac cu viata mea! Am reusit sa-mi infrang demonii, slabiciunile si propriile-mi tendinte spre autodistrugere, sa-mi potolesc setea de razbunare, furia si scarba, sa imi impun autocontrolul si sa lupt cu dependenta nociva de "socializare" pe internet.Si am reusit!!!...e drept, meritul nu-mi apartine in intregime, se datoareaza in mare parte LUI...celui ce m-a scos din marasmul ce ma ucidea lent, dar sigur, cel ce mi-a readus increderea, iubirea, normalitatea si mi-a redat speranta. N-a fost usor sa am din nou incredere in cineva, sa iubesc fara rezerve, sa lupt cu teama ca povestea s-ar putea repeta, dar....multumesc lui Dumnezeu, dar n-a fost cazul! Mai mult de atat, mi-e alaturi in tot, ma sustine si ma sfatuieste unde e cazul, ma corecteaza si ma indruma unde e nevoie, dar intotdeauna o face cu dragoste si rabdare, iar toate astea au infrant rezervele din sufletul meu....si acum mi-a bine! Ceea ce am constatat mai nou, e ca, atunci cand nu-ti merge bine intr-o directie, nu-ti merge in toate, iar cand iti merge bine, toate merg ca unse! Nu voi vorbi despre realizarile materiale, desi sunt semnificative, mai toate visele si ambitiile mele devenind realitate de la o zi la alta efectiv, nu figurativ.Prietenii, selectati prin filtrul ratiunii si al bunului simt, mi-au ramas aproape indiferent de distanta unde se afla, prieteni reali si sinceri, constanti in actiunile si prietenia lor, indiferent de amploarea si intensitatea sau varietatea atacurilor la care am fost supusa, lucru ce i-a determinat doar sa se apropie si mai mult de mine, iar asta a fost un alt motiv important ce m-a ajutat sa merg mai departe. Exista o zicala batraneasca care spune ca "ceea ce nu te ucide, te face mai puternic!", zicala care in cazul meu se aplica perfect! Imi asum realitatea, trecutul si prezentul fara rezerve si fara ranchiuna, am reusit sa iert impardonabilul si sa uit indimenticabilul, am reusit sa ma ridic si sa merg fara sprijin, fara sovaire si fara sa ma uit in urma...iar acum, cu satisfactie, ba chiar si cu o urma de vanitate imi numar realizarile,,,si nu sunt putine! In definitiv, toamna se numara bobocii, nu-i asa?...si pentru ai mei va trebui sa maresc tarcul!....
Multumiri speciale celei ce m-a invatat sa zbor, sa nu ma tem de inaltimi si sa nu privesc in jos!...multumesc, Dana!!
m.jpg)
