Evolutie

   " Hei, tu! Iti  amintesti de mine?...sunt eu, cea careia, nu de mult, i-ai jurat iubire, i-ai promis fericirea si vise poleite cu iz de realitate. Sunt cea ce ti-a fost alaturi cand plangeai si cand drumul ratacisei, pierdut in propriile-ti angoase. Sunt cea ce te-a ridicat, te-a sustinut si te-a iubit, care ti-a incredintat visele si realitatea, ti-a crezut minciunile si te-a acceptat neconditionat. Sunt cea pe care ai tradat-o in numele unui orgoliu stupid si impardonabil prin absurditatea lui, in mod las si rusinos, gest ce te-a descoperit in fata mea, asa cum erai:un om mic, las si egoist, prea "mic" pentru mine, cea care a plans prea mult si nemeritat un nimic ca tine.
       Azi insa soarta isi ia revansa, iar viata mea isi reia cursul firesc, iubirea revine pura si reala, iar regretele dispar pe rand, pentru ca azi, impacata cu mine, pot sa te las uitarii, acolo unde ti-e locul, fantasma funesta si dispretuita. Azi am totul, iar gandurile mele te reneaga, pentru ca azi nu mai e loc si pentru ieri....iar la orizont se intrevad zorile cu promisiuni de fericire.
      Iar tie ti-am dat "delete"."
       Q.E.D.

Agonie...

...te caut iar in amintiri si-n ganduri te chem frenetic....imi arde trupul incins de patima gandului pagan, imi tremura glasul in geamat, iar ochii imi ard in iadul promisiunilor din ochii tai....iti sarut iar buzele vinovate de chinul meu, iti cer iar trupul, dorit nebuneste de al meu, iti implor iar spasmodica impletire de maini in icnet de buze muscate si respiratii intretaiate, in trairi extatice si suspine de agonizanta placere, iti pretind iar extazul trait anterior....cuprinde-mi sanii in calda inclestare, saruta-mi ochii cu buze fierbinti si iubeste-mi trupul cu totala daruire, umple-ma de tine ...te rog, vino la mine!!....

Postulat

...si totusi in suflet e lumina si ganduri dureroase nu vor face nicicand sa mai apuna al sperantei soare ce se nascu din iubire pura si durere arzatoare, caci, de cand e lumea lume, sublimul n.a fost atins fara durere si nici perfectiunea fara sacrificiu...mi-era dor de cuvinte...mi-era dor de dorurile mele...de trupu-mi alb, impudic, rastignit pe altar de Eros divin, transpus in uman de magia unei clipe...am visat si am avut curajul sa-mi smulg visul irealului si sa.- impun realitatii...sa transform irealul in real, nedobanditul in certitudine si dorinta in implinire!! Iar acum zambesc amintindu-mi si rosesc retraind momente nascute din spontan si irepetabile prin unicitatea lor...zambete, soapte, saruturi, mangaieri, atingeri si o intimitate ce nu isi gaseste descriere in cuvinte, o implinire atat de perfecta incat resimt aievea chiar si amintirea...tumult de ganduri si noian de sentimente, vorbe nerostite si priviri mai graitoare ca orice strigat, maini impletite, trupuri ce se recunosc, probabil dintr.o alta viata ...e magia iubirii transpusa in fapte fara translatori balbaiti si scenarii scrise de maini prea uzate in aceeasi rutina ce ucide sublimul...si totusi, exista!!Dincolo de vorbe maiestrit rostite, de cuvinte frumos intoarse din condei, de priviri ranite si intrebari nerostite, exista ABSOLUTUL, ca notiune si concept, mai real ca gandul si mai concret ca fapta!! Sarac e cel ce traieste o viata fara sa fi trait macar odata magia iubirii...caci peste tot si peste toate, numai iubirea e cea ce motiveaza tot ce e bun in lume si cel ce n.a gustat.o, zadarnic si.a petrecut zilele...