Viata ca un grapefruit

Ne trec zilele in sir monoton,  dulci sau acide, in acelasi ton in care a fost si ieri sau alaltaieri si cum, probabil, va fi si maine.Zile placide, sterse, sau zile pline de entuziasm si zambete largi, zile ca o promisune si zile ca o parere de rau...dar fiecare zi isi are lectia ei. O lectie de viata, ce putini o recunosc si mai putini iau aminte.
 In fiecare zi inveti ca oamenii sunt facuti pentru a dezamagi si fara minte este cel ce crede in om.
In fiecare zi inveti ca Dumnezeu e la distanta doar de o rugaciune si nici icoane zugravite, nici canoane fara rost impuse de popi grasi si antihristi,nu te pot tine departe de El
In fiecare zi inveti ca orice clipa isi are valoarea ei, dar cu care nu te vei mai intalni vreodata.
In fiecare zi inveti ca trandafirii au viata scurta, dar bucuria primirii lor dainuie o viata.
In fiecare zi inveti ca miracolele exista si chiar tu traiesti unul.
Inveti ca, daca asteptarile iti sunt inselate, vinovatul esti doar tu, cel ce ai construit iluzii.
Inveti ca, lacrimile elibereaza, purifica, dar nu rezolva problema.
Inveti ca, orice moneda are doua fete.
Inveti ca, omenii cei mai apropiati iti vor produce cele mai mari dezamagiri, tocmai pentru ca ai cele mai mari asteptari de la ei.
Inveti ca, oricat de mult vei iubi, nu vei primi aceeasi masura inapoi.


Viata iti ofera niste lectii minunate, prin orice se intampla in jurul tau, prin orice faci, daruiesti sau primesti.
Traind, inveti sa dai din coate sa razbati, dar in aceeasi masura inveti ca niciun compromis nu iti va aduce fericirea. Ca ti se va masura cu aceeasi masura cu care masori, vei primi mult mai putin decat daruiesti, vei fi aratat cu degetul si pus la colt pentru vini inchipuite, acuzat de fapte fara insemnatate reala, dar, in final ramai doar tu si constiinta ta ca avocat, sa te apere. Inveti ca suntem suma alegerilor ce le facem noi si nu cei de langa noi, ca, daca intindem mana deasupra flacarii ne ardem, inveti sa te feresti de ploaie, ca si de vant si mai mult, de oameni falsi.
Inveti sa nu mai crezi in promisiuni, nici macar in tine si cat mai putin in ceilalti.



Inveti ca poti vorbi mult, fara sa spui nimic, ca nu poti arata cu degetul pe altul fara sa te vezi mai intai pe tine, ca ceilalti pot avea paie in ochi, dar tu ai barna, ca adevarata scoala nu e o universitate de renume, ci scoala vietii unde se calesc caracterele si se dezvolta personalitatile.


Inveti ca discernamantul e important in alegerile facute, ca frumusetea fara inteligenta e ca o nuca goala lovita de pereti, ca intelepciunea tanarului e doar nebunie, iar iubirea e o poveste eterna al carei termen de garantie dureaza 3 ani!


Inveti ca hainele de brand si fardurile nu valoreaza nimic in salonul din sectia de Oncologie, ca poti plange singur fara sa trezesti interes, sau poti rade zgomotos fara sa fii vesel cu adevarat.
Inveti ca durerile sunt mai dese ca bucuriile, dar tocmai ele sunt cele ce te formeaza ca OM.
Inveti ca "Te iubesc" e mult prea pretios sa-l spui prea des si prea usor si fara valoare cand e spus din interes.
Inveti ca trebuie sa taci cand nu ai nimic de spus. Ca fericirea e ceva ce poti avea in fiecare zi, dar o construiesti singur, nu o astepti cadou. Ca viata nu are pret, dar gesturile marunte o pot schimba.
Ca lucrurile simple au valoare, iar uneori, oamenii te pot surprinde. Placut!


Inveti ca iubirea adevarata se intalneste o singura data si o recunosti dupa zambetul ce-i lumineaza fata cand te vede, mesajele scurte dar de efect, felul in care te cuprinde in brate noaptea si sarutul ce ti-l da dimineata. Dragostea e totalul gesturilor mici si simple, nu a declaratiilor mari si sforaitoare.

Viata te invata cum sa traiesti, ca intr-o zi sa nu realizezi ca, de fapt, doar ai existat. iar in urma ta nu a ramas NIMIC!!

Speranta

     

        Mi-am adunat tot curajul si-am batut la usa ta...mi-ai deschis, iar eu, fara o vorba ti-am luat palma si ti-am sarutat-o apasat, apoi am pus sufletul meu in ea si tot fara o vorba m-am departat. Iti simteam nedumerirea sfredelindu-mi spatele, dar mi-am ferit ochii.Speranta, durere, iubire si iar speranta tresaltau in mine sufocandu-ma. A cata oara imi daruiam sufletul?...A cata oara riscam dezamagirea?...cine mai stia? Dar stiam ca era prima oara cand cineva imi sarutase talpa...cand m-a tinut de mana in parc, mai apoi m-a sechestrat in bratele lui cand m-am plans de frig si mi-a aratat cum poate fi paradisul, mai tarziu, cand caldura patului ne invaluia pe amandoi cu promisiuni extatice.Si te-am iubit si m-am lasat iubita de tine..iar parfumul tau mi s-a tatuat in piele si-mi respira-n suflet. Cum sa-l mai pot smulge?
          Tarziu, in noapte, aceasi mana ma strangea protectoare langa trupul tau gol, cuprinzandu-mi posesiv sanii. Dormeai profund, iar eu numaram clipele pana la dimineata ce urma sa te ia de langa mine, sa-mi lase iar in loc incertitudini si intrebari fara raspuns...vechea poveste. Am inteles atunci de ce iubeam asa mult noptile si detestam lumina zilei...mi-as fi dorit atat sa ramai cu mine, zorii zilei sa nu te alunge ca pe un vis...
              Acum ma departam grabita de teama sa nu pui intrebari...n-am privit nicio clipa inapoi, sa nu te vad strangand palma in care era sufletul meu, strivindu-l intr-un gest inconstent. Am fugit inainte de a ceda tentatiei sa te cuprind in brate si sa-ti sarut iar buzele ce ma faceau de fiecare data sa-mi pierd controlul...am fugit grabita, sperand insa, adanc in suflet, ca ma vei striga si-mi vei cere sa raman. Ca azi iti vei deschide sufletul, cum ti-ai deschis ieri bratele si ma vei invita sa raman...o viata...
     


         Insa tu ai tacut!!...si in palma ta sufletul meu agoniza tacut...doua taceri ucigatoare!

O floare, un simbol...o parte din mine...

Ganduri stropite cu franturi de curcubeu se avanta ghidus pe carari de luna purtand cu ele farame din sufletul meu si revin colorate, vesele si sprintare colorand zenitul cu inflorite zambete. Imi adun visele in pumni si le arunc pe bolta, transformandu-le in stele cazatoare, purtatoare de dorinti ascunse in ganduri vinovate. Imi iubesc tacerile, imi adun visele si imi impletesc gandurile in buchete colorate inchinate aceluiasi idol nestatornic si capricios:iubirea!! Iubesc oamenii si ale lor zbuciumate trairi, iubesc zilele pline de culoare si gandurile ce se furiseaza mute in trairi reale, iubesc tot ce imi incanta ochiul si imi bucura sufletul.Am cuprins in palme tot frumosul si am crosetat cu el o lume de zane si feti-frumosi, de povesti cu happy-end si trairi sincere.Iubesc primaverile deghizate in toamne, natura salbatica desfasurata in verzi asternuturi risipite cat vezi cu ochii, luciul straniu si tacut al lacului de munte, adancurile insurmontabile ale sufletului uman, tacerea din ochii tai, dar cel mai mult iubesc firescul fara de cusur si frumusetea pura a florii de lotus, ce noptile se scufunda in mal, pentru ca diminetile sa renasca vie, stralucitoare si nefiresc de curata, imblanzita sub sarutul soarelui. Fiecare purtam in suflet o floare de lotus, hranita din angoasele noastre...haideti s-o lasam sa infloreasca!