Speranta

     

        Mi-am adunat tot curajul si-am batut la usa ta...mi-ai deschis, iar eu, fara o vorba ti-am luat palma si ti-am sarutat-o apasat, apoi am pus sufletul meu in ea si tot fara o vorba m-am departat. Iti simteam nedumerirea sfredelindu-mi spatele, dar mi-am ferit ochii.Speranta, durere, iubire si iar speranta tresaltau in mine sufocandu-ma. A cata oara imi daruiam sufletul?...A cata oara riscam dezamagirea?...cine mai stia? Dar stiam ca era prima oara cand cineva imi sarutase talpa...cand m-a tinut de mana in parc, mai apoi m-a sechestrat in bratele lui cand m-am plans de frig si mi-a aratat cum poate fi paradisul, mai tarziu, cand caldura patului ne invaluia pe amandoi cu promisiuni extatice.Si te-am iubit si m-am lasat iubita de tine..iar parfumul tau mi s-a tatuat in piele si-mi respira-n suflet. Cum sa-l mai pot smulge?
          Tarziu, in noapte, aceasi mana ma strangea protectoare langa trupul tau gol, cuprinzandu-mi posesiv sanii. Dormeai profund, iar eu numaram clipele pana la dimineata ce urma sa te ia de langa mine, sa-mi lase iar in loc incertitudini si intrebari fara raspuns...vechea poveste. Am inteles atunci de ce iubeam asa mult noptile si detestam lumina zilei...mi-as fi dorit atat sa ramai cu mine, zorii zilei sa nu te alunge ca pe un vis...
              Acum ma departam grabita de teama sa nu pui intrebari...n-am privit nicio clipa inapoi, sa nu te vad strangand palma in care era sufletul meu, strivindu-l intr-un gest inconstent. Am fugit inainte de a ceda tentatiei sa te cuprind in brate si sa-ti sarut iar buzele ce ma faceau de fiecare data sa-mi pierd controlul...am fugit grabita, sperand insa, adanc in suflet, ca ma vei striga si-mi vei cere sa raman. Ca azi iti vei deschide sufletul, cum ti-ai deschis ieri bratele si ma vei invita sa raman...o viata...
     


         Insa tu ai tacut!!...si in palma ta sufletul meu agoniza tacut...doua taceri ucigatoare!

Te rog, ma iarta!

Curg ganduri frumoase in line trairi si peste tot e liniste...sufletul mult prea zbuciumat si-a gasit intr-un final alinarea in iubirea ce-a cautat-o atat. Nimeni nu mi-a spus ca iubirea nu trebuie cautata, ca ea vine nechemata, atunci cand trebuie, nu cand vreau eu. Lacrimile s-au oprit, durerea a ramas amintire, iar realitate e doar zambetul incredibil de care sufletul meu s-a indragostit. Alaturi de tine am invatat ca, daca cineva nu te iubeste asa cum vrei, asta nu inseamna totusi, ca nu te iubeste din toata inima, ca daca zilele nu sunt toate senine, asta nu inseamna ca nu ma pot bucura de ele, ca pot gasi placere in ploaie si desfatare in impacarea de dupa o cearta furtunoasa, langa tine am invatat lectia trairii in doi, bucuria vietii de cuplu si capacitatea asumarii faptelor si vorbelor. Te rog, ma iarta, daca, temperamentul meu m-a determinat sa spun o vorba nepotrivita, daca orgoliul meu m-a impins sa ridic tonul mai mult decat era cazul, daca impetuozitatea mea mi-a intunecat ratiunea si te-am ranit fara sa vreau, daca nu am inteles intotdeauna de ce faci anumite lucruri si m-am grabit sa te judec gresit...te rog, ma iarta, iubirea mea!Eu sunt "suma defectelor calitatilor" mele, dar tu stii cat pot iubi de mult...imi place atat de mult impacarea dupa o cearta fara importanta si felul in care ochii tai imi spun ca ma iubesc...te rog, ma iarta, daca iubirea mea nu e de ajuns...si sa nu ma lasi sa te pierd vreodata!!

Sterge

Postat de Lotussarina, Azi, 17:18