Miercurea fara cuvinte- Inocenta

Miercurea fara cuvinte incepe la Carmen.

AFORISME RUSEȘTI CONTEMPORANE (preluare)

Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.

Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.-

Când vrei să te arunci pentru o femeie de pe bloc, aminteşte-ţi că n-ai aripi, ci coarne.-

Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.-

Al­coolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie.

Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.-

Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.-

Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.-

În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.-

Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.-

Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.-

Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.-

Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.-

Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.-

Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.-

Copilăria grea nu se termină niciodată.-

Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat;  poate fi vândut.-

Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.-

Dacă n-ar pune întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.-

O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zide muncă o scurtează cu opt-

Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.-

De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajun­ge până la sfârşitul vieţii.-

Dacă vrei să ai o nevastă deş­teaptă, frumoasă şi bogată trebuie să te însori de trei ori.-

Posibi­li­tăţile medicinii sunt nelimitate, li­mi­tate sunt doarposibilităţile....pa­cienţilor.-

Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.-

Femeia poate să-l facă repede milionar pe orice miliardar.-

Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.-

Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.-

Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.

și corolarul tuturor acestor înțelepte cugetări:

NU POȚI ÎNGENUNCHEA UN POPOR DEPRINS SĂ SE TÎRÎIE 

Scheletele din dulapul cu iubiri

     Ratacesc cu pasi pierduti pe aleile prafuite ale amintirilor,incercand cu disperare sa gasesc macar o urma a existentei tale.Te-am pierdut  si nu stiu unde...desi te vad zi de zi, in inima mea nu te mai regasesc nicicum. Ce s-a intamplat cu tine?...ce s-a intamplat cu noi? De ce imi esti acum strain?
      Ploua cu lacrimi reci in sufletul meu acum pustiu, dar ochii imi sunt uscati si limpezi. Nu imi lipsesti si nu-mi mai e dor de tine...dar mi-e dor de noi. Dar oare a existat vreodata "noi"? A fost o poveste de iubire, sau doar ceva conventional?
     Am obosit ratacind printre intrebari, cautand raspunsuri in ganduri seci si cersind iubire de la un suflet gol...am obosit creand scenarii, in care personajul tau e vesnicul anonim, aflat in tranzit prin viata mea, facand doar o halta in drumul sau spre propriai viata.
      Toti vorbim despre iubire, dar foarte putini o si cunoastem si mult mai putini am si experimentat-o, iar cei ce am trait minunea, stim ca ea e irepetabila. Iubirea nu e un cumul de compromisuri in speranta ca celalat va remarca sacrificiul nostru, e impreuna simtire si compatibilitatea in tot, oricat de diferiti suntem ca fire.
      A fost o vreme cand m-am mintit ca te-am iubit, pentru ca asa mi-am dorit, desi inima mea nega cu incapatanare plasmuirea mintii. Din cenusa nu se pot cladi castele si nici din vise nu poti trai o viata. Iubind plasmuiri si traind in imaginatie, vine o vreme cand realitatea se razbuna, iar nalucile din suflet cer tributul durerii.
       Dar in sufletul meu n-au ramas urmele pasilor tai, iar visele s-au topit odata cu zorile.
Te rog sa pleci din mintea mea si sa nu-mi mai bantui visele, caci nu mai e loc pentru tine, nici macar in ele.
S-a oprit in departari sunetul flasnetarului orb ce canta balade triste nascute din morminte de Didone arse pe ruguri din iubire, semn ca e timpul pentru trezire.
S-a avantat spre ceruri sufletul eliberat de o povara falsa, au ras in soare ochii uscati de lacrimi grele...
S-a facut ordine in univers, iat timpul curge iarasi in goana lui spre infinit, amintindu-ne inca o data, ca nici macar moartea nu-i va opri goana.
      Ticaie ceasul din perete ca o vesnica aducere aminte, iar el isi urmeaza cursul...
Implacabil!




Dedic acest articol, prietenei mele, Gabriela! Stiu ca vei intelege si te rog sa nu uiti ca traim o singura data, iar tineretea trece cu fiecare zi, adunand riduri pe frunte si goluri in suflet. Traieste, acum e timpul tau!!

Monologurile unei pisici titrate -Partea a 2.a Mascota oficiala

                                                   "Oare ce trebuie sa faca o mascota a MWB?..
                                                      nu vad nicio instructiune pe-aici..."

    

"Aaaa, premiile lunii ianuarie! De-aia era mami foc si para ca am ros cablul...

Jur ca n-am vrut, dar ma plictiseam ingrozitor...miauu.."

 "Ia te uita ce colorata e pagina asta...o fi si gustoasa?

Gasesti de toate pe aici, numai niste instructiuni pentru mine nu...

hai sa mai caut..."

" Uite si lista cu membri....mai, dar multi mai sunt!"

"Doamne al pisicilor, ma luminezi tu? Ca inseamna sa fii mascota?"

"Mami ma pozeaza....ma fac ca nu am observat...sper ca am blanita in ordine."

"Nu-i asa ca-s o mascota prezentabila? Miauuu.."

"Sssstt...pernuta asta pare tare confortabila...doar sa nu-si dea mami seama unde ma duc.."

"Pana aici totul e puuurfect!!...inca un pas si..."

"Wow, ce grozav e scaunul asta...dar oare de ce nu ma lasa mami si pe mine aici?

Mai bine sa ma uit dupa ea, sa ma asigur ca nu ma vede..."

"Ups!!! M-a prins!! Doamne , ajuta-ma , te rog, am vrut doar sa vad cum e, jur ca nu mai fac,

doar sa nu mai ajung  iar in cosul cu rufe.Te roooogggg!! Miauuuuu!!"

O zi cat o saptamana-D'ale lui Suri

   Azi m-am trezit fericita, pe la ora 14, ca de obicei(pentru ca am adormit pe la 7, ocupata fiind toata noaptea sa zgaiezc ochii prin blogosfera) si m-am dus glont la calculator. Stiam de aseara ca azi e premierea blogurilor apreciate de MWB si mai stiam si din sursa sigura ca si al meu e printre ele. Tremuram de emotia anticiparii , am deschis febrila pagina de premianti si...minune...blogul meu era intr.adevar , acolo!!!
    Cu ochii impaienjeniti de lacrimi de fericire, caut rubrica de comentarii sa multumesc cum se cuvine pentru onoarea facuta, dar...stupoare! Tastatura nu raspunde la comenzi! Intrigata, verific unitatea, misc mufa in orificiul ei, o fixez mai bine, dar...tot nimic! Simt cum ma invadeaza o armata de dracusori nervosi, cum mi se intampla ori de cate ori neprevazutul imi joaca feste. Inghit in sec  si incerc sa controlez invazia din capul meu, desi pulsul devine rapid si in mod reflex imi musc buzele de enervare..,ce naiba o avea tocmai acum??
     Din ce in ce mai nervoasa, ma apuc si cercetez mai atent si....surpriza!!!! Cablul prezenta urmele clare ale coltilor lui Suri. In secunda urmatoare, deja hoardele de dracusori au spart si ultima citadela a stapanirii mele de sine.
     -Suriiiiiiiiii!!!...urlu dezlantuita la bietul motanel socat din cauza tonului meu cu multi decibeli peste medie. Ce-ai facut, animal tampit??...continui eu tirada, furioasa la maxim. Ce-ai avut cu cablul tastaturii, nu-ti mai ajung soarecii imprastiati peste tot?(e vorba de soareci de jucarie, deloc ieftini, luati din pet shop). Tot monologand cu voce tare-ca bietul motan nu putea sa-mi raspunda- apuc un papuc de casa aflat la indemana si arunc spre vinovatul paralizat deja de spaima. Vazand papucul transformat in proiectil ad-hoc, Suri o zbugheste spre baie si se ascunde dupa cosul de rufe. Eu, furioasa, il gasesc si inca tipand la el, il bag in cosul de rufe si-i pun capacul.
     -Aici sa stai, animal afurisit ce esti, pana te inveti minte ca nu ai ce cauta la cabluri!!Numai de prostii esti bun!!
      Ce mai, deja eram peste poate de nervoasa. Pun mana pe telefon si imi sun iubitul, dar cum toate luucrurile rele s-au vorbit sa se intample astazi, bineinteles ca nici el nu rapunde. Il sun pe celalalt nr, nici acolo nu raspunde. Deja simteam ca sunt victima unui complot universal!
   Intr-un final, Alex raspunde la telefon si cu aplombul lui specific ma calmeaza, iar dupa putin timp rezolva si problema cablului sectionat. Deja incep sa ma simt mai bine si ma apuc sa concediez dracusorii dezlantuiti.
Reintoarsa acasa, pun tastatura la locul ei si ma duc sa eliberez vinovatul din inchisoarea lui. Cand ridic capacul, el dormea linistit in rufele din cos...ce era sa mai zic?
      M-am postat la birou si m-am apucat sa fac ceea ce aveam de gand inainte sa descopar pocinogul matei mele hiperactive.
     Ce mai, azi a fost o zi cat o saptamana! Dar totul e bine cand se termina cu bine, nu? Eu mi-am "incasat" premiul virtual, iar Suri toarce linistit in cosuletul lui, bucuros ca a scapat cu blanita intacta...cel putin, pana data viitoare !
     Nu ma intelegeti gresit,il ador pe Suri, dar cateodata pur si simplu imi vine sa-l strang de gat!!