A trecut mult timp de cand nu mi-am mai scris gandurile si trairile...motivele sunt diverse si total neimportante, desi de multe ori am fost tentata sa ma asez in fata tastaturii, alte preocupari imi reclamau atentia, dar in seara aceasta, desi ora e inaintata si oboseala isi spune cuvantul, nu am rezistat sa nu astern pe "hartia" virtuala sentimenetele ce ma anima in aceste momente. Nu sunt o adepta a politicii de nicio culoare, nu o fac si nici macar simpatii nu (mai) am in actualul context politic, scarba si dezamagirea fiind prea mari, iar eu un simplu profan, un cetatean total neimportant intr-o tara ingenuncheata de mizerie, hotie, coruptie si o uriasa bataie de joc fatisa, imposibil de ignorat chiar si de cei ca mine, om simplu, fara ambitii politice sau interese de vreun fel...in aceasta seara, am ascultat, total intamplator, in cadrul unei emisiuni cu caracter politic de pe un post popular de televiziune, un fragment dintr-o foarte celebra opera verdiana, acesta fiind de fapt si motivul pentru care atentia mi-a fost atrasa de subiectul acelei emisiuni, iar ceea ce am vazut si ascultat mi-a atins sufletul si mi-a "zbarlit parul" pe mine, la propriu...un cor italian, canta aceasta arie in fata premierului Berlusconi, plangand literalmente, in fata unui auditoriu ridicat in picioare si profund marcat de momentul solemn trait. "O, patria mia!", cantau la unison zeci de glasuri, printre lacrimi, lacrimi ce curgeau de mila propriei lor tari greu incercate de interminabila criza mondiala, lacrimi de mila propriilor copii ai al viitorului marcat de nesiguranta si temere, un urias protest sublim marcat de ruga cantata mult timp inainte de robii evrei in vremea lui Nabucodonosor, un planset sfasietor catre Dumnezeu, singurul ce mai poate face ceva sa schimbe soarta unui popor greu incercat si cazut in deznadejde. Oare, noi romanii, de ce nu putem alege astfel de cai de protest, in loc sa ne dam in stamba in emisiuni grotesti prin circul etalat, prin declaratiile sforaitoare si limbajul de lemn perpetuat fara rusine de-a lungul celor doua decenii scurse de la Revolutie? Oare ce se va intampla cu noi, oameni fara speranta, fara teluri si idealuri, cazuti sub povara grijilor, a taxelor, a spagilor si preturilor?Incotro ne indreptam si ce ne va aduce ziua de maine?...cine poate risca sa dea un raspuns acestor intrebari devenite retorice?...eu nu! Nu am nici calitatea, nici pregatirea necesara, nici nu sunt vreun profet vizionar, desi raspunsul chiar nu e greu de intuit....." O PATRIA MIA!!!!! Inca imi rasuna in urechi aceste versuri si melodia cutremuratoare ce le insoteste. Am ascultat de multe ori de-a lungul vietii acesta arie, dar niciodata nu m-a impresionat ca acum si nu m-a facut sa constientizez mai acut realitatea....cine poate ramane insensibil?.... ....Va pensiero....
