Sincera sa fiu, e foarte dificil sa scriu acest articol. Dificil, pentru ca sentimentele mele sunt ambivalente fata de acest subiect...si e destul de greu de exprimat in cuvinte aceste sentimente.
Probabil pentru cei ce nu au cunoscut strainatatea, aceasta e un miraj, un fel de "pom laudat" la care te duci cu sacul si gata, ti-ai rezolvat toate problemele...pentru mine insa, nu-i asa. Imi iubesc tara...si in acelasi timp o urasc!!
Imi place mirajul strainatatii si tot acel "el dorado" al ei, dar ma inspaimanta gandul desradacinarii...
Am avut nenumarate ocazii sa plec, oportunitati de job, de cariera, de "maritis" chiar, dar niciodata nu am avut taria sa o fac.Niciodata nu am rezistat mai mult de o luna departe de casa, departe de ai mei.
De-ar fi fost sa plec,as fi plecat pentru ca urasc din rasputeri mentalitatea romanului, urasc comoditatea si duplicitatea lui, urasc "smecheria" si lasitatea ce-l caracterizeaza, oportunismul din el si ignoranta, urasc gaurile din asfalt si existenta cainilor vagabonzi, la fel cum urasc realitatea azilelor pline de batrani rapusi de saracie si boala, a copiilor abandonati si cozile din farmacii cand aduc medicamente compensate, imbulzeala de sarbatori din biserici, la imparteala sarmalelor de miluiala si la sarutarea unor moaste neputincioase, in speranta unor miracole facile si consistente!
Avem politicienii ce-i meritam alesi in schimbul unei galeti si cateva kg de malai sau faina, sau cu voturi cumparate cu 50 lei in fata sectiilor de votare, avem un sistem sanitar inexistent, o politica monetara falimentara, o mentalitate de "turma" ingrozitoare si o indolenta crasa ce ne condamna si pe noi si generatiile urmatoare la o realitate lipsita de perspectivele reale ale unei vieti mai bune. Ne mor copiii cu zile in spitale lipsite de medicamente si condamnati de lacomia si lipsa de omenie a unor doctori ce au uitat de mult de Hipocrate si juramantul sau, ne moare speranta in fata realitatii , ne mor visele in ziua de salariu si perspectivele in fata birocratiei...etc, etc, etc! Dar mai avem si foarte multi copii talentati, premianti la olimpiade mondiale, avem credinta in Dumnezeu si traditii bine pastrate, avem identitate proprie si nationala si avem puterea de a visa cu ochii deschisi si curajul de a striga ce ne doare.
Ma intristeaza ce se intampla in tara asta si mi-as dori tare mult sa pot schimba ceva si pentru asta mi-am propus sa imi schimb mentalitatea, sperand ca si altii imi vor urma exemplul. Incerc sa fiu eu "buturuga cea mica" in speranta, poate ilara si absurda, ca, intr-o zi, ceva se va schimba. Si incerc sa vad doar partile pozitive, oricat de putine ar fi.
Insa n-am plecat... pentru ca nu ma vad traind nicaieri altundeva. N-am plecat, pentru ca nu-mi pot lua mortii cu mine nicaieri, nu pot inlocui amintirile si nici regasi caldura oamenilor ce-i cunosc aici.
New York.ul e maret, dar ii lipseste pitorescul Bucurestiului, California e miraculoasa, dar nu are racoarea Carpatilor, Spania e un vis, dar la trezire nu auzi cocosii cantand, Orientul e magic, dar nu are mirificul Bucovinei, sau misterul Dobrogei...ei au aurul, noi avem ardelenii, ei au obiectul, noi avem spiritul, ei au concretul, noi avem legenda. In orice colt din Romania gasesti o farama de lume, dar niciun colt de luma nu gasesti o particica din Romania. Ne pastram traditiile cu sfintenie si ne luptam sa pastram macar istoria vie, marturia a ceea ce am fost odata. Noi am dat lumii legende precum Brancusi, Eminescu, Enescu sau Nadia Comaneci, iar asta chiar conteaza. Imi place sa cred ca a fi roman e mai mult decat acea istorie de care suntem atat de mandri.
Nu stiu cum e pentru altii, dar pentru mine ideea plecarii e de neconceput.
Am ramas aici, pentru ca aici mi-e inima...ingropata intr-un mormant mic, dintr-un cimitir anonim, dar romanesc!
As fi dorit totusi, sa fi avut mai multe motive....inca mai sper ca intr-o zi, in "Dorel"se va trezi constiinta civica, "pitzipoanca" din tinerele noii generatii va disparea, mall.ul nu va mai principalul motiv al existentei lor si idealul de cariera va fi altul decat cea de asistenta cvasidezbracata si ceva mai mult decat prostuta, zambind tamp in emisiunile de un vulgar tipator ale lui Capatos sau altii asemenea, unde sunt promovate mediocritatile sau nonvalorile unei generatii ratacite ... Asa sunt eu, o visatoare incurabila...
"Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie...........
la trecutu-ti mare, mare viitor!!"
"Muntii nostri aur poarta,
noi cersim din poarta-n poarta..."
Ce paradox!!
Articol participant la concursul Blog Power, editia a 5.a cu tema : Romania: de ce as pleca si de ce am ramas" propusa de castigatoarea editiei trecute, Nuta Gangan Istrate
Alte articole inscrise:http://aburi-de-cafea.blogspot.com/2011/12/de-ce-as-pleca-de-ce-am-ramas.html#axzz1hyPzqkIT
Probabil pentru cei ce nu au cunoscut strainatatea, aceasta e un miraj, un fel de "pom laudat" la care te duci cu sacul si gata, ti-ai rezolvat toate problemele...pentru mine insa, nu-i asa. Imi iubesc tara...si in acelasi timp o urasc!!
Imi place mirajul strainatatii si tot acel "el dorado" al ei, dar ma inspaimanta gandul desradacinarii...
Am avut nenumarate ocazii sa plec, oportunitati de job, de cariera, de "maritis" chiar, dar niciodata nu am avut taria sa o fac.Niciodata nu am rezistat mai mult de o luna departe de casa, departe de ai mei.
De-ar fi fost sa plec,as fi plecat pentru ca urasc din rasputeri mentalitatea romanului, urasc comoditatea si duplicitatea lui, urasc "smecheria" si lasitatea ce-l caracterizeaza, oportunismul din el si ignoranta, urasc gaurile din asfalt si existenta cainilor vagabonzi, la fel cum urasc realitatea azilelor pline de batrani rapusi de saracie si boala, a copiilor abandonati si cozile din farmacii cand aduc medicamente compensate, imbulzeala de sarbatori din biserici, la imparteala sarmalelor de miluiala si la sarutarea unor moaste neputincioase, in speranta unor miracole facile si consistente!
Avem politicienii ce-i meritam alesi in schimbul unei galeti si cateva kg de malai sau faina, sau cu voturi cumparate cu 50 lei in fata sectiilor de votare, avem un sistem sanitar inexistent, o politica monetara falimentara, o mentalitate de "turma" ingrozitoare si o indolenta crasa ce ne condamna si pe noi si generatiile urmatoare la o realitate lipsita de perspectivele reale ale unei vieti mai bune. Ne mor copiii cu zile in spitale lipsite de medicamente si condamnati de lacomia si lipsa de omenie a unor doctori ce au uitat de mult de Hipocrate si juramantul sau, ne moare speranta in fata realitatii , ne mor visele in ziua de salariu si perspectivele in fata birocratiei...etc, etc, etc! Dar mai avem si foarte multi copii talentati, premianti la olimpiade mondiale, avem credinta in Dumnezeu si traditii bine pastrate, avem identitate proprie si nationala si avem puterea de a visa cu ochii deschisi si curajul de a striga ce ne doare.
Ma intristeaza ce se intampla in tara asta si mi-as dori tare mult sa pot schimba ceva si pentru asta mi-am propus sa imi schimb mentalitatea, sperand ca si altii imi vor urma exemplul. Incerc sa fiu eu "buturuga cea mica" in speranta, poate ilara si absurda, ca, intr-o zi, ceva se va schimba. Si incerc sa vad doar partile pozitive, oricat de putine ar fi.
Insa n-am plecat... pentru ca nu ma vad traind nicaieri altundeva. N-am plecat, pentru ca nu-mi pot lua mortii cu mine nicaieri, nu pot inlocui amintirile si nici regasi caldura oamenilor ce-i cunosc aici.
New York.ul e maret, dar ii lipseste pitorescul Bucurestiului, California e miraculoasa, dar nu are racoarea Carpatilor, Spania e un vis, dar la trezire nu auzi cocosii cantand, Orientul e magic, dar nu are mirificul Bucovinei, sau misterul Dobrogei...ei au aurul, noi avem ardelenii, ei au obiectul, noi avem spiritul, ei au concretul, noi avem legenda. In orice colt din Romania gasesti o farama de lume, dar niciun colt de luma nu gasesti o particica din Romania. Ne pastram traditiile cu sfintenie si ne luptam sa pastram macar istoria vie, marturia a ceea ce am fost odata. Noi am dat lumii legende precum Brancusi, Eminescu, Enescu sau Nadia Comaneci, iar asta chiar conteaza. Imi place sa cred ca a fi roman e mai mult decat acea istorie de care suntem atat de mandri.
Nu stiu cum e pentru altii, dar pentru mine ideea plecarii e de neconceput.
Am ramas aici, pentru ca aici mi-e inima...ingropata intr-un mormant mic, dintr-un cimitir anonim, dar romanesc!
As fi dorit totusi, sa fi avut mai multe motive....inca mai sper ca intr-o zi, in "Dorel"se va trezi constiinta civica, "pitzipoanca" din tinerele noii generatii va disparea, mall.ul nu va mai principalul motiv al existentei lor si idealul de cariera va fi altul decat cea de asistenta cvasidezbracata si ceva mai mult decat prostuta, zambind tamp in emisiunile de un vulgar tipator ale lui Capatos sau altii asemenea, unde sunt promovate mediocritatile sau nonvalorile unei generatii ratacite ... Asa sunt eu, o visatoare incurabila...
"Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie...........
la trecutu-ti mare, mare viitor!!"
"Muntii nostri aur poarta,
noi cersim din poarta-n poarta..."
Ce paradox!!
Articol participant la concursul Blog Power, editia a 5.a cu tema : Romania: de ce as pleca si de ce am ramas" propusa de castigatoarea editiei trecute, Nuta Gangan Istrate
Alte articole inscrise:http://aburi-de-cafea.blogspot.com/2011/12/de-ce-as-pleca-de-ce-am-ramas.html#axzz1hyPzqkIT
Bravo, Vane! Foarte bine scris si punctat!
RăspundețiȘtergereMi-a venit o idee citind articolul,off de-as putea sa-l transmit pe Mega LCD( din Piazza Duomo Milano cel pe care se vad partidele de fotbal Milan, Inter ori mondiale...sa-l citeasca tot romànul care se plimba sau face shopping.Si eu am plecat ca multi altii dar nu pentru motivele insirate mai sus ci ptr a realiza doua obiective importante ptr mine si familie iar acum dupa 8 ani spun ca Am Reusit!!Dezradacinarea a fost crunta,departarea de cei dragi,de locuri, de mirosuri,de cainii vagabonzi,de fluieratul barbatilor pe strada iti lipseste aici mai mult decàt iti poti imagina .Felicitari ptr articol...si chiar as vrea daca asa putea acel MegaLCD ....macar ptr o ora ;)MELIDORA
RăspundețiȘtergereDraga mea Meli...te inteleg perfect, cand esti departe de casa, te sfasaie dorul...dar tu ai reusit!! Fii mandra de asta!!...si noi te asteptam ACASA!! :))))
RăspundețiȘtergerecalatorule...multumesc si tie...si tu esti binevenit sa te reintorci acasa! :))
RăspundețiȘtergereExcelent articol, vane!Ai scos in relief ce avem urat,dar si ce avem frumos!Si totusi, sper ca nu se vor gasi,falsii patrioti cu ochelari de cal sa te critice!Toate natiile au frumos si urat..dar noi, parca le intrecem pe toate,si in frumos,si in urat! asta-i Romania!..Da'i a noastra!..Versace
RăspundețiȘtergereVersace, voi v.ati apucat iar sa.mi "criticati" articolele?:DD....asa e, ai dreptate...e a noastra!!:))
RăspundețiȘtergereNu am ce sa mai adaug, este ultrasuficient ce-ai scris tu, si banuiesc ca e si parerea altor cateva milioane de romani! Subscriu si eu,te felicit , si-ti multumesc ca ma bucuri mereu cu astfel de articole, mai mult decat pertinente! Sexy.
RăspundețiȘtergereAh, acum am inteles de ce v.a apucat pe toti odata comentariile :)))))..va multumesc din suflet, dragii mei stiu ca sunteti sinceri. Sexy, tu esti mai subiectiv, dar iti multumesc oricum!
RăspundețiȘtergereOk, plecam din tara, mergem sa muncim, facem o caciula de bani si.......si nimic!Indiferent ce profesie ai avea, oricat de bun ai fi acolo, pentru ei tot un PARIA esti!
RăspundețiȘtergereCa IT-ist as putea sa plec oricand!Dar, la o analiza atenta, in afara de bani, nu rezolv nimic!
N-as vrea sa fiu inteles gresit, nu am nimic impotriva celor care pleaca, dar nu semanam unii cu altii.Plecand am impresia ca de fapt fug intr-un fel de probleme, in loc sa le rezolv infruntandu-le.....
nevermore, hai sa nu fim carcotasi. Si cei ce au plecat, au plecat doar fizic, inima tot aici le e. Si intr.o zi se vor intoarce!:))
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru articol si pentru premiul/locul 1 la MWB meritat cu prisosinta!
RăspundețiȘtergere