marți, 4 septembrie 2012

Gustul amar al realitatii

Deseori ne plangem de neputinta, dar nici macar nu visam ce puternici suntem. Avem puterea sa distrugem cu un cuvant si sa ridicam cu un zambet doar. Avem puterea sa dam viata si sa ucidem. Avem puterea sa ruinam sau sa cladim. Subestimam puterea cuvintelor, a banalului "multumesc" sau a elementarului "te rog"...sau a unui zambet ce inlocuieste zeci de cuvinte. Gesturile marunte au
puteri mari, pe care noi nici nu le constientizam.
Alteori, in mod inconstient, ne cladim turnuri de sticla intr-o lume imaginara si tramsformam banalul in ceva glamorous, dar viu doar in imaginatia noastra. Alegem sa ne mintim, prizonieri ai propriei obisnuinte, neputinciosi in a lua decizii radicale si a ne schimba viata, redand-o realului si firescului, in schimb ne amagim zi de zi ca maine va fi mai bine, ca toate calitatile cu care imaginatia noastra il imbraca pe cel ce ni-l dorim aproape, chiar sunt reale, dar adanc ascunse acolo undeva si tot asteptam ziua in care ele vor iesi la iveala, dar asta nu se va intampla niciodata...iar dezamagirea roade dureros temelia sentimentelor si ruineaza visele cladite pe o baza imaginara, aceea a iubirii si respectului reciproc. Nu exista dragoste ce poate trai ascunsa, neexprimata in vorbe sau gesturi, nu exista respect acolo unde e minciuna si trivialitate, iar simplul fapt ca iubesti pe cineva, nu il transforma prin miracol intr-un ideal, caci totul e doar in mintea ta, nu si in caracterul lui. Niciodata iubirea nu va face pereche cu gelozia, respectul cu minciuna, dragostea cu lipsa increderii si armonia cu indolenta, niciodata imaginatia nu converteste realitatea...iar crunta dezamagire umple ochii de lacrimi si sufletul de durere cand incepi sa intelegi ca frumoasa ta lume nu exista de fapt, iar povestea de dragoste nu e nici pe departe ce ai crezut, ca printul din povesti la primul sarut se va transforma in broscoiul care este de fapt ...cata tristete in realitate si ce gust amar are...

sâmbătă, 14 iulie 2012

Duzina de cuvinte - Politichie

       De ceva timp incoace, politica nu ne da pace,domle: ba Ponta zice, ba Basescu drege, ba asa, ba pe dincolo, ce mai....curat Caragiale! "Ba, sa am pardon,- ma mustra o voce din ganduri- pe vremea mea totul era mai curat, mai pe fata, politichia se juca cu cartile pe masa, revolutiunile erau ale poporului, iar plebea isi avea locul ei, nu ca acum, in parlament"
     Tresar surprinsa si imi interoghez propriul gand zurliu: "Coane Iancule,matale esti? lansez eu interogatia in limbaj adecvat. "Sigur ca eu, duduie draga, dar cini credeai matale ca ar fi?" veni raspunsul sec al gandului...."aaa, sa am pardon, coane, ma gandeam ca am luat-o razna de la prea multe ganduri...dar....ce cauti in mintea mea?
   "Cum ce..? se burzului vocea...tu m-ai invocat, mai adineauri, tot punandu-ti atatea intrebari si mai toate retorice, Politichia ii lucrul dracului, nu-i sa-ti bati mataluta capul cu ea, ca uite ce se intampla, ajungi sa vorbesti cu mine, continua vocea din capul meu. Aici la voi totu-i minciuna, vorbe poleite si dulci, dar seci si mincinoase invart toti politicienii vremii voastre, aici sarac e cel bogat sufleteste si cinstit, iar in matasuri se lafaie cel cu limba mieroasa dar mincinoasa si bag seama ca asa sunt toti, fara deosebire de coloratura politica, toti o apa si-un pamant, fara respect de legi sau Dumnezeu, fara mila de popor sau semeni, fara sa le pese de durerile si nemultumirile revarsate in freamat reverberat in adunari populare sau proteste spontane. Totul e doar un circ grotesc, cu aceeasi actori ce joaca cu fiecare zi mai prost si acelasi public imens, ce cu fiecare zi devine tot mai putin usor de manipulat, trezit la realitate de un tarziu ecou al faptelor trecutului. In prezentul matali, onoarea e un cuvant desuet ce nu mai trezeste nimic in constiintele conducatorilor, intunericul poarta rang de lumina si raul e declarat ca fiind bine. Cine sa va mai inteleaga?...io nu, asta-i clar, conchide vocea din mintea mea.
     " Si ce e de facut, coane Iancule?...intreb eu in gand...
"Pai matali singura nu poti faci nimic, duduie draga, dar tot poporul ar putea, numai sa vrea si sa fie constient de puterea ce o are, cat si de faptul ca timpul e inexorabil si ce faci azi se reflecta in maine, nu mai poti schimba.
Voi aveti puterea de a va alege singuri pe cei ce va hotarasc viitorul si va guverneaza destinele, iar eu ma ofer voluntar sa le bantui constiintele mai-marilor vostri, doar, doar ma vor auzi cum ma auzi matali....desi mai degraba ar ingheta iadul decat sa trezesti constiinta unui politician corupt, conchise vocea cu obida.
      "Bine, coane Iancule,am inteles, dar totusi....eu ce sa fac?"
      "Cum adica, ce sa faci?...matali scrie, ca la asta te pricepi, lasa politica pentru politruci, ca de ei ma ocup io, matali apuca-te si scrie la Duzina de cuvinte, ca tare-mi place cum rasuceste coana Psi cuvintele din condei, iar duzinarii dansei is unul si unul, cand ma apuc de citit la dansii, raman  adancit in ganduri ceasuri bune si ma minunez cat har au oamenii astia, ba uneorii si cotoii si matele 'mnealor...chiar imi place, sa stii!
     "Bine, coane Iancule, multumesc de "vizita" si promit ca voi urma intocmai instructiunile dumitale!
     "Asa sa faci duduie si lasa politichia, ca e lucru de duca-se pe pustii....curat murdar!!"
 

Mai multe gasiti la Psi si duzinarii ei!

sâmbătă, 23 iunie 2012

Duzina de cuvinte-The power of dream

          La margini de lume, intr-un colt, stingher, se ascunde un vis, speriat si alungat de furtuni negre, nascute in abisuri sufletesti si hranite cu angoase. Timid, tremurand ca frunza batuta de vant, indrazneste sa-si faca drum sub tampla dreapta si sa inunde subconstientul cu imaginea lui...un vis ce crede in el si magia sufletului ce are puterea a dea viata viselor.
       Din intuneric dens se nasc, ciorchine, boabe de roua si sperante, ascunse in suflet si hranite de doruri nespuse, iar viata renaste, triumfatoare, acolo unde deznadeajdea tesuse dureri hranite cu deziluzii...si canta sufletul renascut, purtat pe brate de Iubire si oriunde  ti-ai indrepta privirea, desprinderea de intuneric e totala si ireversibila...azi s-a nascut Speranta!
       In rastimpuri, ingerii isi acorda harpele cantand ode Fericirii ce-a plamadita dintr-un Vis ce-a refuzat sa moara, pasind acel prag imposibil, de la imaginatie la realitate...acolo unde totu-i posibil!!

        Azi s-a scris un nou capitol in Cartea Vietii, despre un vis ce-a avut curajul sa devina realitate...iar undeva, in ceruri, heruvimi cern petale peste sufletul ce-a regasit Iubirea leganata pe brate de Fericire...si-acum canta....


Duzina o gasiti la Psi si duzinarii ei !

sâmbătă, 16 iunie 2012

Duzina de cuvinte-Legea Talionului

 
 Tacute ganduri se furisau cu pasi mici in universul oprit in loc de o boala grea, nemiloasa si cruda... tropot  tumultos de clipe alergand grabite in neant, insensibile la lacrimile si implorarile de a mai sta putin, de a da ragaz inimii ranite sa indrepte ce e nedrept, sa aline dureri si bandaja rani de moarte... de a spune ca a ramas nespus, de a indrepta  raul facut din orgoliu si nestiinta.
      Pasi desculti se pierd in zare, urme nascute din  pamant proaspat plouat si purtate in suflet pentru multa vreme, ca arma eficienta impotriv uitarii.  In aburi de poveste se tes fantezii, ucise apoi brutal de dimineata realitatii...si totusi...undeva ingerii canta imnuri de slava unui Dumnezeu milostiv ce va mangaia sufletul ranit de propriile greseli si il va invata sa urce scara cunostintei de sine, a propriei valori, straina lui pana acum, obisnuit doar sa se prosterneze in fata unor idoli falsi, cersind ceea ce-i apartinea de drept, irosind margaritare inchinate pietrelor moarte si lacrimi udand morminte frumos varuite, dar mucegaite inauntru...nestiinta si ignoranta, lasitate si orgoliu, cinism si rautate, toate litera de lege intr-o lume meschina , unde Legea Talionului domneste libera, trufasa si cruda...lacrima pentru lacrima si durere pentru durere...unde mai e loc si pentru Iubire?...
    Si ploua cu sperante acolo unde seceta sentimentelor facuse ravagii...










Duzina o gasiti la Psi si duzinarii ei.

Parfumul unei gradini de demult-poveste parfumata

 




  Locuind la bloc, in capitala, e greu sa descriu parfumul vreunei gradini bazandu-ma pe experiente olfactive recente, deoarece acestea lipsesc cu desavarsire din cartierul meu...in schimb, insa, amintirile ma conduc in timp, in vremea copilariei mele la bunici. Bunica mea iubea florile, iar vara parfumul lor incarca aerul din mica gradinita dn fata casei. N-as putea descrie ce flori avea acolo, la acea vreme nu le stiam denumirile, iar varietatea lor era prea mare ca sa le retin, in schimb parfumul unora s-a impregnat in memoria mea, conducandu-ma in timp si ajutandu-ma sa retraiesc momente dragi sufletului meu. Probabil de atunci, din copilaria mea, am invatat sa iubesc iubesc florile si suavul lor parfum si pe cat posibil, sa incerc sa-l aduc si in casa mea.
       In opinia mea, nimic nu se compara cu experienta deosebita, vizuala si olfactiva,a unei gradini bogata si ingrijite. In griul cotidian, o pata de culoare pe fundal verde, atmosfera incarcata de miresme si zumzait de albine harnice. Nu-mi imaginez insa, nicio alta mireasma, a vreunui parum cunoscut si folosit, care sa se apropie de parfumul unei gradini in floare. Am multe parfumuri dragi mie, majoritatea cu tente florale, de  la cele obisnuite la cele exotice si mai greu de repodus, dar mi-e imposibil sa asociez mirosurile vreunuia cu cel al gradinii copilariei mele. Cum sa poti reproduce intr-un singur parfum, miresmele bogate ale teilor in floare cu aroma lor ametitoare, sau al reginei noptii ce-ti fura somnul in noptile calde de vara, ametindu-te cu parfumu-i puternic, sau cel al trandafirilor, al iasomiei si muscatelor, al ciresilor in floare, sau doar al pamantului reavan, proaspat udat de bunica dupa ce soarele se ducea la culcare?
       Ma duc cu gandul la parfumurile cu bogate tente florale, ce impletesc miresme de trandafir, petunie, tuberoza, orhidee sau crin, toate create pentru a ne invalui intr-o mireasma feminina si fabuloasa, o adevarata desfatare a simturilor si  aici remarc Miracle  de la LANCOME, sau Premier Jour de la Ninna Ricci, create special pentru a seduce, imbata si a da acea nota unica, de neuitat al sensualitatii unui trup de femeie ce nu poarta nimic altceva decat un strop de parfum, startegic aplicat pentru un efect maxim. Ce alta arma de seductie mai eficace isi poate imagina cineva? E binecunoscut faptul ca mirosul joca un rol important in algerea partenerului si parfumul folosit are un cuvant greu de spus aici. Ce se poate compara cu Poison de la Dior, adevarata otrava dulce pentru simturile torturate de sensualitatea aromelor amestecate in el?
      Oameni inzestrati cu rare insusiri au creat aceste parfumuri, in incercarea evidenta de a pastra si reda cat mai fidel aromele naturii impartite generos in gradini dumnezeiesti si data in dar muritorilor nerecunoscatori sau prea putini constienti de darul facut de divinitate. Nu ma pot abtine sa nu remarc ca, daca ar fi o gradina cat de mica, la fiecare colt de strada, in mod sigur viata noastra ar fi altfel, greul cotidian ar avea un alt impact asupra psihicului impovarat si altfel am vedea viata. Personal, nu ma pot imagina in postura de a renunta la parfumul ce ma recomanda ca personalitate si gust, sau la florile ce-mi impodobesc pervazul si-mi parfumeaza viata, aducandu-mi in prezent franturi din trecutul in care gradina bunicii mele imi parfuma visele si imi bucura simturile.
     Paul Valery spunea ca "parfumul este otrava sufletului", iar eu as adauga ca, fara acesta otrava, sufletul ar muri sarac si trist.



Povestile parfumate le gasiti la Mirela si clubul ei !

duminică, 3 iunie 2012

Life in pictures- Raiul pe pamant

                                        sursa: Catalin Fudulu

Provocarea a inceput la Costin.