Gandurile Mihaelei-proprii sau preluate

      Mihaela e verisoara mea si une dintre cele mai sensibile si lipsite de ipocrizie dintre persoanele ce le cunosc. Un suflet cald, tandru, o vorba dulce, linistita si un nelipsit zambet intregesc tabloul unei femei foarte frumoase fizic si sufleteste.

    Am intrat pe pagina ei de facebook si m-a impreisonat tot ce am gasit acolo...am sunat-o si i-am cerut permisunea sa public tot ce am gasit acolo adunat, pt ca ar fi pacat sa citeasca doar un nr restrans de oameni. Ganduri de-ale ei, sau preluate din alte parti, toate adunate intr-o interesanta lista de viata. Le-am publicat, sigura fiind ca fiecare dintre cei ce le veti citi va veti regasi in ele. Lectura placuta!!

.

probabil ca suntem ceea ce suntem dintr-o multime de motive. pe unele dintre ele... nu le stim si poate nu le vom afla niciodata. sunt intamplari care ne-au influentat pozitiv si altele care ne-au influentat negativ. sunt intamplari care ne-au facut mai buni si altele care ne-au facut mai rai.

si totusi, decizia finala, de a fi bun sau rau ne apartine in totalitate. la fel cum alegem sa ramanem in loc sa plecam sau alegem sa plecam in loc sa ramanem.

in viata, alegem. alegem lucruri bune si lucruri rele.

alegem sa invatam...
alegem sa iubim...
alegem sa uram...
alegem sa traiam...
sau nu.

suntem oameni. si ne schimbam. mereu.
iubim. uram. dispretuim.
radem. plangem. ne doare...
ranim. suntem raniti. suferim.
suntem dezamagiti. dezamagim. cerem sanse.
viata inseamna o multime de stari. e formata dintr-o multime de sentimente amestecate. tu doar... traieste-o frumos...!

daca e un lucru pe care ador sa il fac la nesfarsit, acela e sa zambesc!
si zambesc... mult!
zambesc cand aud la telefon vocea unei persoane dragi, zambesc cand mi se face un compliment sincer, zambesc cand imi simt prietenii aproape, zambesc cand persoana iubita ma saruta tandru pe frunte.
zambesc chiar si atunci cand oamenii ma pun la zid... nu imi place sa le dau satisfactia de a vedea ca si-a...u atins scopul! acela de a face rau.
nu pot sa zambesc chiar intotdeauna, nu pot sterge mereu lacrimile cu zambete... dar ma lupt mereu cu mine pentru a-mi lasa zambetele libere sa-mi zburde pe chip.
Si nimeni, dar absolut nimeni nu poate sa imi fure zambetul atunci cand sunt fericita!
imi place sa daruiesc zambete. oricui... oricum... oricand... oriunde... pentru ca vreau sa daruiesc si altora, bucuria pe care mi-au facut-o si mie altii, facandu-ma sa zambesc!

le multumesc celor care mi-au dat motive sa zambesc. au fost multe.
si au contat mereu!

...a iubi...inseamna a-ti asuma cel mai mare risc...
inseamna sa-ti pui fericirea in mainile altcuiva...
asta inseamna sa devii, cu buna stiinta, vulnerabil...

...acum intelegi?...

rautatea conduce lumea! e arma pe care toti o au si multi o si folosesc! uneori e greu sa faci bine, in schimb, sa faci rau ramane, in continuare, cea mai usoara optiune...

dorul e de mai multe feluri. dar indiferent ca e dor de un lucru, de un loc, de o persoana, intotdeauna te macina. si uneori... te si doare!

unele persoane vor ramane in inima mea..., chiar daca eu nu mai exist in a lor...

 

 

iubeste! ♥
iubeste fara conditii, fara intentii ascunse. daruieste fara un motiv... anume, nu incerca sa gasesti explicatii pentru ceea ce simti.
cu siguranta vei fi ranit si te va durea. te va durea mai rau decat orice rana deschisa pe care ai avut-o pana atunci.
dar ce farmec mai are viata fara iubire? peticeste-ti inima si iubeste din nou!
numai nu renunta!
... iubesti cu adevarat atunci cand faci absolut tot ce iti sta in putinta pentru a-...l vedea pe celalalt ca zambeste de fericire.
iubind te redescoperi si simti ca traiesti cu adevarat.
iubind o sa si doara. dar nu-i nimic. chiar si cand doare, ea isi pastreaza frumusetea.
inima e un intreg pe care il daruim bucata cu bucata oamenilor pe care ii iubim. si daruind nu pierdem, ci ne imbogatim.
sunt insa si bucati pe care le pierdem si apoi le regasim. si le lipim bine la loc continuandu-ne drumul.
in final, NU CONTEAZA CAT DE PETICITA ITI ESTE INIMA... conteaza cata iubire a daruit ea de-a lungul timpului!

lucrurile mici conteaza. conteaza mult. aproape intotdeauna ele fac diferenta!
si... de regula le constientizezi atunci cand nu mai ai parte de ele.
realizezi cat de important e un somn bun atunci cand oboseala te doboara.
realizezi cat de buna e apa atunci cand esti insetat si n-ai de unde bea nici macar o picatura.
realizezi cat de important e sa iti iei la revedere de la cineva cu vorbe frumoas...e mai ales cand persoana respectiva dispare brusc de langa tine.
iti dai seama ca o imbratisare e inestimabila atunci cand esti singur si nu are cine sa te imbratiseze.
iti dai seama ca iubirea e cea care te face sa simti ca traiesti abia dupa ce ai pierdut prea mult timp plangand de mila unei iubiri pierdute, neincercand sa privesti mai departe...

pana la urma toti ne dam seama. unii mai devreme, unii mai tarziu.
Iar altii prea tarziu...

 

pentru fiecare dintre noi, intr-un final, fie ca suntem sau nu pregatiti, candva va sosi ziua finala.
nu vor mai fi rasarituri, nici minute, ore sau zile.toate bunurile adunate, pretuite sau uitate, vor fi ale altcuiva. averea, faima si puterea ta temporara se vor reduce la nimic.
nu va mai conta ce ai avut sau ce ai datorat. dusmaniile, resentimentele, frustarile tale vor disparea intr-un final.... la fel cum va disparea si lista sperantelor si ambitiilor tale. victoriile si esecurile, ce pareau atat de importante candva, se vor estompa.
nu va mai conta de unde vii, nici pe ce carare ai pasit pana la final. nu va mai conta daca esti frumos sau genial.

deci... CE VA CONTA? cum va fi masurata valoarea zilelor tale?
ce va conta, nu va fi ce ai cumparat, ci ce ai construit... nu ce ai capatat, ci ce ai daruit...
ce va conta va fi, nu succesul ci, insemnatatea ta....
ce va conta va fi, nu ce ai invatat ci, ceea ce ai invatat pe altii....
ce va conta va fi fiecare act de cinste, compasiune, curaj sau sacrificiu care au imbogatit, impulsionat sau incurajat pe altii, sa-ti urmeze exemplul...
ce va conta va fi, nu competenta ci, caracterul tau...
ce va conta, nu va fi cati oameni ai cunoscut ci, cati cati vor simti o tristete sfasietoare cand te vei fi dus...
ce va conta, nu vor fi amintirile tale ci, amintirile ce suparvietuiesc in cei ce te-au iubit...
ce va conta este cat timp isi va aduce aminte cineva de tine, cine si pentru ce...

O VIATA TRAITA SA CONTEZE NU ESTE UNA A INTAMPLARII, CI A ALEGERII...

 

Inevitabil, privim mereu in urma. Pentru ca viitorul e necunoscut si uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Si privim in urma, agatandu-ne de amintiri in care eram fericiti.
E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti tr...ece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta.

E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii.
De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns.
Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete.

Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt.
Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli.
Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL...

Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand...