Icon fashion, varianta de mall romanesc

           Ieri, dupa o indelungata "hibernare" datorita gerului si zapezii, m-am hotarat sa dau o raita prin magazine sa-mi reinnoiesc putin garderoba. In definitiv, se apropie primavara si cum vremea m-a obligat pana acum sa m limitez la drumuri strict necesare, am decis ca cele cateva kg in plus adunate (si bine venite) reclamau o vizita in raioanele de imbracaminte. Zis si facut.
          M-am inarmat cu rabdare, am facut o vizita la bancomat pentru a nu avea surprize neplacute a shopping (nu toata magazinele primesc carduri ca modalitate de plata) si cu doza de entuziasm aferenta m-am indreptat catre un cunoscut si foarte aglomerat magazin bucurestean (sau, in varianta moderna, un Mall).
Aici fac o paranteza si va marturisesc ca mie imi place shoppingul de una singura, fara prietene sau iubit, pentru simplul motiv ca prietenele isi tot dau cu parerea si cand e, dar mai ales, cand nu e cazul-si asta ma enerveaza teribil- iar iubitii, credeti-ma, sunt cea mai proasta alegere in materie de insotitori in astfel de ocazii. Se plictisesc f repede (si aici ii inteleg pe bietii barbati, nu-i usor sa fii plimbat ore intregi) si din prea multa plictiseala, cand le ceri parerea devin lipsiti de obiectivitate doar din dorinta de a scapa cat mai repede de tortura, asa incat imi rezerv in mod egoist aceasta placere. Desi nu sunt o "devoratoare de moda", nici macar adepta terapiei prin shopping, imi place sa-mi rezerv timp suficient cand e vorba de alegerea garderobei, fiindca, "haina face pe om", nu-i asa?...intr-o mica sau mai mare masura, zic eu.....
         Zis si facut. Intai am facut un tur al magzinului pentru a.mi face o idee, apoi am inceput cautarea. La cateva capitole am bifat cu succes, la altele, esec total, conceptia moderna de "fashion" etalata acolo, depasind-o cu mult pe cea personala (cu toate argumentarile lingusitoare ale vanzatoarelor la adresa "magnificului" si mult-invidiatului meu fizic de femeie matura lipsita de  "bucuria" "colaceilor si a suncutelor"-lol-). Pur si simplu, oricat de moderna si lipsita de prejudecati ieftine as fi, sau cat de plat imi este abdomenul la varsta mea, varianta jeans-ilor cu talia aproape inexistenta nu intra absolut deloc in optiunile mele. Enervata de-a dreptul, am renuntat sa mai probez si altii si m-am indreptat catre raionul de lenjerie intima. Hmmm...una din marile mele slabiciuni(spre deplina incantare a iubitului personal) e, bineinteles, lenjeria intima cat mai seducatoare si confortabila in acelasi timp. Recapatandu-mi zambetul, am inceput sa caut cu ochi expert in marfa etalata, cand, spre marea mea surpriza si incantare, descopar pe cutia unui astfel de exemplar propriul chip zambitor, cu ceva ani mai tanar, dar...inca acolo...Uluita, intind mana spre cutia respectiva, iar vanzatoarea, vazandu-mi expresia de pe chip, se uita si ea spre obiectul atentiei mele, si....
     -Vai, doamna, dar ce bine semanati cu modelul asta!..imi aud urechile incantate, atragand atentia si catorva adolescente aflate si ele acolo.
      -Nu, raspund eu, nu doar seman, sunt chiar eu si sunt foarte surprinsa sa ma regasesc pe aici, campania aceasta a fost desfasurata acum cativa ani, nu stiam ca mai e inca de actualitate, cel putin nu in magazine, stiam ca e disponibila online doar...
In timpul schimbului de replici, adolescentele, evident intrigate de subiect, s-au apropiat si au inceput sa ma cerceteze cu ochi critic, facand evidente comparatii cu imaginea de pe ambalaj.
-Sunteti manechin? ma bordeaza una din ele, mai indrazneata.
-Nu, draga mea, raspund eu zambind, nu sunt...a fost o toana de adolescenta si un mod de castiga niste bani in plus pe timpul studentiei, dar nu o cariera.
-De ce nu?continua adolescenta intrigata. Sa fii manechin e foarte tare, isi exprima ea parerea cu convingere.
-Cati ani ai? am intrebat-o pe entuziasta.
-16, a venit raspunsul prompt.
-Atunci e de inteles punctul tau de vedere, i-am spus pustoaicei. Si eu, la varsta ta credeam asta. Mai tarziu insa, am descoperit ca nu e chiar asa.
-De ce nu? continua adolescenta interogatoriul, vizibil intrigata. Nu-mi imaginez ceva mai cool decat sa fii fashion icon, continua ea, mandra de vocabularul menit sa ma impresioneze. Desi sunteti mai batrana acum, inca aratati "beton", tranti ea "complimentul" uitand de rafinatul "cool", iar zambetul meu se transforma in ras, acompaniata de cel al vanzatoarei, martora si ea la dialogul nostru.
-Draga mea, am continuat eu, iertand-o pentru nemilosul(si adevaratul, din pacate), "mai batrana", cand vei creste si vei fi "mai batrana" asa ca mine, vei intelege ca in viata sunt lucruri mult mai importante si mai pretioase decat sa fii "cool" sau o imagine pe un produs. Acestea sunt mofturi ale tineretii nestiutoare si vanitati trecatoare, cel putin la noi in tara. Nici vorba sa-ti poti face o cariera.
         Tanara ma privi ciudat, dar nu mai continua sirul intrebarilor. Ma saluta si se indeparta impreuna cu prietenele ei, iar eu am ales la intamplare un articol(mi-era rusine de vanzatoare sa plec fara sa cumpar ceva) si am plecat, simtind cum nostalgia ma invadeaza. M-am oprit la raionul de cosmetice si proband un ruj, am privit in oglinda dovada trecerii anilor...
- Va sta excelent nuanta asta, ma intrerupe din ganduri glasul vanzatoarei.
-Multumesc, raspund eu, as vrea insa o nuanta mai blanda...e cam nepotrivit pentru varsta mea.
-Varsta dvs? se arata ea surprinsa. Dar cati ani aveti, daca nu va suparati?
-Am 36.
-36?!! Vorbiti serios? Dar nu aratati mai mult de 28, se amesteca in vorba un domn intrigat de martusirirea mea.
-Da, vorbesc f serios, din pacate.
-Multi inainte, imi urara in cor, vanzatoarea si admiratorul de ocazie, dar sa stiti ca nu-i aratati deloc.
Zambind magulita, am acceptat complimentele si gasind si nuanta de ruj dorita, am parasit magazinul cu sentimentul unui victorii. E ceva sa fii"icon fashion" de mall bucurestean, m-am autoironizat eu, razand, facand cateva capete sa se intoarca curioase...
         Dintr-odata ma simteam iar tanara si..."cool" !!