Clepsidrama fantasichinezica-Proza S.F

 In Lumea de Dincolo de Nori era tacere...o atmosfera ireala, stranie si apasatoare plutea in Sala Tronului si nicio vietuitoare din Regatul Fea nu indraznea sa-si arate chipul, toti tremurau ascunsi in colturi, rugandu-se zeilor pentru viata Printului Gemlik. Regina Kamdera, mandra conducatoare a Zanelor, privea nepuntincioasa cum fiul sau, unicul sau fiu, mandria si mostenitorul regatului zanelor, se lupta cu moartea. Vraci priceputi din cele patru puncte cardinale, din lumile de pe pamant, de sub pamant, din aer si din cer au venit atrasi de bogatele plati oferite pentru vindecarea printului, dar toti ramasera de rusine...iar Printul se stingea si odata cu el si lumina si speranta Regatului...
     -Maiestate...o voce domoala o facu pe mandra Regina sa-si deslipeasca privirea de pe chipul muribund al fiului sau si il vazu pe Primul Sfetnic, un Gnom  uitat de timp,  intelept si loial, ce servise Regilor si Reginelor Fea timp de mai multe generatii. Ceva anume din vocea lui aprinse o flacara plapanda de speranta in inima ei.
    -Vorbeste, Hadrick...ce vesti imi aduci?...imi poti ajuta fiul?
     -Maiestate, raspunse batranul sfetnic, eu nu am puterea aceasta, stii ca mi-as fi dat viata sa-l pot salva pe Print, la fel si toti supusii, dar e mai presus de noi si magiile noastre. Exista insa cineva care ar putea sti...spunand acestea sfetnicul o privea staruitor pe Regina drept in ochi. Stia ca viata lui va atarna de un fir de par cand Regina va auzi ce avea de spus, dar era hotarat sa-l salveze pe Print cu orice pret.
      Simtind zbuciumul sufletesc al batranului si loialului sfetnic, Regina se infiora fara voie. Presimtea ca ceva neplacut avea sa urmeze, dar isi aduna puterile. Gemlik trebuia sa traiasca, indiferent ce trebuia sa faca pentru asta. Fiul ei era salvarea zanelor si cheia viitorului lor, fara el totul ar fi fost pierdut, iar populatia lor decimata pe vecie. El trebuia sa traiasca chiar de ar fi trebuit sa moara chiar ea. Ii facu semn sfetnicului sa continue.
       -Se pare ca tanarului Print i s-a facut o vraja de dragoste, continua Hadrick, in timp ce fata Reginei se schimonosea de furie, o furie rece, cumplita, prevestitoare de moarte si furtuni.
       -De dragoste, zici, Hadric??...de...dragoste??!!izbucni ca un tunet mania Reginei. Cine a indraznit sa faca asa ceva?? Vorbeste, de tii la viata ta!
       -Maiestate, relua batranul netulburat de furia distrugatoare a stapanei lui, o singura fiinta din Univers ar fi indraznit sa faca asa ceva: Maya, Vrajitoarea din Tinutul Intunecat.
       La auzul numelui celei mai mari dusmance a sa, Regina urla dezlantuita si toata natura se tulbura. Zanele fugira speriate sa se ascunda, animalele  disparura in adancul vizuinelor, iar slujitorii din palat devenira invizibili. Nimeni nu indraznea nici macar sa respire, chiar si Soarele se ascunse speriat, pentru ca puterea Reginei Zanelor era nemarginita si toti se temeau de mania ei...numai Hadrick, nu. Calmul si serenitatea batranului gnom avura efect asupra Reginei, furia ei se risipi treptat lasand loc calmului si ratiunii. Trebuia sa-si salveze fiul mai intai de toate. Pe urma...
       -Vorbeste, Hadrick...fara teama, ii porunci batranului.
       Sfetnicul se inclina si apoi ii povesti Reginai ceea ce aflase de la spionii lui...cum Gemlick rataci prin lume si cum o cunoscu pe  Sarina, fiica intunecatei vrajitoare si ceea ce a urmat era vizibil azi: Printul, bolnav de moarte, pus la pamant de vrajile mamei Sarinei, tragea sa moara.
      La auzul celor relatate de sfetnic, Regina se ridica de pe tron, cu ochii tulburi. O lucire salbatica ii scanteia in ochi si pumnii i se stransera amenintatori. Clocotea de furie, dar ratiunea si dragostea materna erau mai puternice. Daca voia sa-si salveze fiul, nu era loc de greseli. Maya era o rivala de temut, aproape la fel de puternica ca si ea si numai siretenia si intelepciunea o puteau ajuta, nu furia.
  Intelegand ce se petrecea in mintea stapanei lui,batranul Hadrick se apropie de ea si o privi in ochi. Regina ii sustinu privirea si amandoi purtara un dialog mut, inteles doar de ei. Apoi isi privi fiul ce abia mai respira si decizia ei fu luata:
       -Hadrick!
       -Porunceste, Maiestate!
       -Porunceste sa se  inhame dragonii si alerteaza Garda Regala. Mergem in Tinutul Intunecat.
       - Nu e nevoie, Maiestate...la auzul vocii total straine, Regina si sfetnicul tresarira surprinsi. O fata de o frumusete nemaivazuta statea in fata lor, senina si netematoare, desi nu era vietuitoare pe lume sa nu se teama de atotputernica Regina a Zanelor...
       Hadrick se infiora de un presentiment sumbru la vederea fetei, iar Regina se crispa. Incepea sa aibe o banuiala in privinta identitatii tinerei cutezatoare...
       -Cine esti si cum indraznesti sa apari asa in fata mea? tuna ea.
       -Eu sunt Sarina, Maiestate, raspunse tanara calma, privind-o pe Regina.
      -Fiinta necugetata, urla Regina, cum indraznesti sa mi i te arati, nu stii ce te asteapta?
Dar Sarina n-o mai asculta. Privirea i se lipi staruitoare de chipul Printului muribund si incet,pluti spre patul lui. Regina, ghicindu-i intentiile, dadu sa faca un gest, dar Hadrick o prinse de mana, oprind-o, iar din ochi o implora sa se stapaneasca.
In acest timp, Sarina,netulburata, ajunse langa patul unde zacea Printul. O lumina calda i se aprinse in ochi si o lacrima ii aluneca pe obraji, cazand pe ochii Printului. Imediat, culoarea prevestitoare de moarte disparu. Obrajii i se impurpurara si incet, deschise ochii. Regina tipa si alerga catre fiul ei, uitand de prezenta Sarinei.
Printul deschise ochii. Uimit, isi vazu mama si mai vazu ceva....pe Cineva...chipul minunat din visele lui se infatisa aievea. Intinse mana si mangaie fata scaldata in lacrimi a Sarinei..
     - Esti reala...sopti el, inca uimit...
     -Da, Printe....sunt reala....si a ta...pentru totdeauna, raspunse Sarina.
Incet,buzele lor se unira intr-un sarut si undeva, in departare, un urlet ingrozitor se auzi. Facliile se stinsera, iar Soarele se ascunse, marea se tulbura si intregul pamant se opri pentru o secunda. Clepsidrele se sparsera cu zgomot, nisipul se imprastie, iar norii se rupsera, lasand loc luminii.
Regina isi ridica bagheta si porunci Timpului sa revina pe fagasul firesc,oprind Haosul si restaurand Ordinea.
Viata se reintoarse pe Taramul de Dincolo de Nori si Zanele revenira din surghiunul  autoimpus.
   Undeva, in departare, blestemul vrajitoarei se sparse neputincios in fata Dragostei...iar Timpul i se supuse!
Iar in Regatul Zanelor urma o nunta despre care se va vorbi in vecii vecilor...




Articol scris pentru Clubul Psi.
Au mai scris: 1-Psi
2-Carmen Pricop
3-Cristina
4-Verovers
5-almanahe
6-anacondele
7-scorpio
8-Dictatura Justitiei