Speranta

     

        Mi-am adunat tot curajul si-am batut la usa ta...mi-ai deschis, iar eu, fara o vorba ti-am luat palma si ti-am sarutat-o apasat, apoi am pus sufletul meu in ea si tot fara o vorba m-am departat. Iti simteam nedumerirea sfredelindu-mi spatele, dar mi-am ferit ochii.Speranta, durere, iubire si iar speranta tresaltau in mine sufocandu-ma. A cata oara imi daruiam sufletul?...A cata oara riscam dezamagirea?...cine mai stia? Dar stiam ca era prima oara cand cineva imi sarutase talpa...cand m-a tinut de mana in parc, mai apoi m-a sechestrat in bratele lui cand m-am plans de frig si mi-a aratat cum poate fi paradisul, mai tarziu, cand caldura patului ne invaluia pe amandoi cu promisiuni extatice.Si te-am iubit si m-am lasat iubita de tine..iar parfumul tau mi s-a tatuat in piele si-mi respira-n suflet. Cum sa-l mai pot smulge?
          Tarziu, in noapte, aceasi mana ma strangea protectoare langa trupul tau gol, cuprinzandu-mi posesiv sanii. Dormeai profund, iar eu numaram clipele pana la dimineata ce urma sa te ia de langa mine, sa-mi lase iar in loc incertitudini si intrebari fara raspuns...vechea poveste. Am inteles atunci de ce iubeam asa mult noptile si detestam lumina zilei...mi-as fi dorit atat sa ramai cu mine, zorii zilei sa nu te alunge ca pe un vis...
              Acum ma departam grabita de teama sa nu pui intrebari...n-am privit nicio clipa inapoi, sa nu te vad strangand palma in care era sufletul meu, strivindu-l intr-un gest inconstent. Am fugit inainte de a ceda tentatiei sa te cuprind in brate si sa-ti sarut iar buzele ce ma faceau de fiecare data sa-mi pierd controlul...am fugit grabita, sperand insa, adanc in suflet, ca ma vei striga si-mi vei cere sa raman. Ca azi iti vei deschide sufletul, cum ti-ai deschis ieri bratele si ma vei invita sa raman...o viata...
     


         Insa tu ai tacut!!...si in palma ta sufletul meu agoniza tacut...doua taceri ucigatoare!