Prietenie....Dragoste...

"Omul care lasa sa-i scape dragostea vietii sale va ajunge singur cu regretele sale si toate suspinele lumii nu-i pot aduce alinare sufletului" (Yasmina Khadra)

    Simt ca ma sufoc!! Tacerea imi sparge timpanele si un sentiment de revolta imi rascoleste maruntaiele facandu-ma sa tip in mine de frustrare!
   Ma doare!!! Rau!!!....
Bat nervoasa cu degetele in birou, tintuind desktopul pc.ului, dar in realitate fara sa vad ceva. Nu ma putem concentra la nimic concret.. Gandurile mele erau inca prizoniere in alta emisfera de lume,cautandu-l pe El, cel ce mi le amestecase  intr-un dureros si fascinand cockteil de idei savuroase, replici spontane, curgatoare, totul intr-un carusel cladit de doua minti ce se intuiau si completau reciproc perfect!
Ganduri, ganduri, ganduri...ma sfasaiau din toate partile, cerand raspunsuri de care fugeam inconstient, ingrozita de perspectiva ca m-ar putea trezi la realitate.
   Un ciocanit in usa imi curma, vremelnic, agonia: "Da.." raspund mecanic.
Usa se deschise si Mona, asistenta si prietena mea isi baga capul carliontat pe usa, privindu-ma intrebator: "Esti gata?"..
Mi-am ferit privirea de ochii ei sfredelitori si intotdeauna muult prea intuitivi si i-am raspuns sec:" Gata!"
 Ti-ai gasit!...fara sa isi dezlipeasca ochii de la mine, Mona isi strecura si trupul pe usa si se posta in fata mea cu o figura de profesoara de chimie intr-un laborator cu broaste disecate. Am incercat sa schitez un zambet, ridicandu-mi ochii spre ea: "Ok, madam Inchizitor, ce nu-ti mai convine de data asta?"
"In afara de cearcanele de sub ochi, de ochii inrositi de plans si mutra de catel batut, te referi..?"...imi intoarse ea obraznic intrebarea. Am oftat. "Mona, am impresia ca tu uneori uiti cine iti plateste salariul!"
"Vanessa, iar eu am impresia ca tu uiti pe ce lume traiesti si continui obstinant sa te autodistrugi cladind castele pe nisip in lumea ta imaginara!!" continua Mona cu glas egal, deloc impresionanta de incercarea mea de ami impune calitatea de lider. De fapt, era singura care isi permitea asa ceva si scapa nepedepsita, tocmai pentru ca bunul simt imi spunea ca are dreptate, in plus stiam ca isi facea griji cu adevarat pentru mine.
   Instantaneu, mi-am simtit iar ochii inundati de lacrimi, facandu-ma sa ma infurii.
" La naiba, lacrimile astea afurisite!!! Se pare ca tot ce stiu sa fac , e sa plang!!" am rabufnit, frustrata. Plangeam in reprize, cu umerii zguduiti de suspine, dar nici macar eu nu stiam de ce. Nu-mi mai aminteam ultima data cand am reusit sa dorm cel putin patru ore innodate. De mancat, nici nu se punea problema. Totul era cu fundul sus in lumea mea si asta numa din cauza Lui. Iar Mona stia. Si ma taxa de fiecare data cand ma prindea la colt.
   "Ok, am zis ridicandu-ma si stergandu-mi ochii. Nu mai conteaza. E 5 dimineata, cred ca e cazul sa plecam acasa, totusi...o alta zi pierduta aiurea."
"Pai, poate daca iti aduni mintile dupa unde le-ai lasat, nu mai pierzi ore in sir pe mess-ul ala nenorocit, iti amintesti ca esti la birou si mai trebuie sa si muncesti, chiar daca tu esti sefa si mai ales, incerci sa revii la realitate, toate lucrurile vor reveni la normal!" conchide "constiinta" mea, necrutatoare. Fata asta ma dispera cu logica ei de fier.
Mda...asta stiam si eu, dar de la vorbe la fapte...
Mona insa, nu se clinti din fata mea: "Vanessa...ca sa nu mor proasta, totusi...spune-mi, ce dracu are barbatul asta asa nemaipomenit de a reusit sa te aduca in halul asta? Chiar ti-a spalat creierul cumva? Ai uitat ca te-a parasit cand aveai cea mai mare nevoie de el? Cum a reusit sa te prosteasca iar, nu reusesc sa inteleg!! Uita-te la tine: ai 38 de ani si arati beton, ai o cariera misto, esti super desteapta, sexi, barbatii fac coada ca sa reuseasca cumva sa iti atraga atentia, faci 'nspe mii de lucruri deodata si pentru toate esti laudata, scrii bestial de sensibil, ai o gramada de fani la propriu si la figurat, iar tu ai facut o fixatie pentru unul care te-a facut numai sa suferi! Stiu ca eu nu sunt asa desteapta, nu traiesc in lumea voastra, dar explica-mi tu in cuvinte simple, deseneaza-mi, ce naiba se intampla ca m-ai innebunit!!!
 M-am uitat lung la ea cateva secunde, apoi am izbucnit in ras. Un ras sec, fara veselie.
" Draga mea, se pare ca nu sunt asa desteapta cum crezi tu. Nu am toate raspunsurile, nici macar jumatate la toate intrebarile tale. Nu am nici la ale mele. Dar te inseli in multe privinte. In special a Lui. Nu, el nu m-a parasit. Eu l-am alungat. Prin lipsa mea de reactie, prin refuzul de a ma desprinde de trecut si a privi in viitor, prin lasitate si lipsa de coerenta, l-am alungat. Prin tot ce n-am facut. El a fost acolo tot timpul pentru mine. Eu am fost cea care nu a inteles. De fapt, asta este marele meu defect: intotdeauna inteleg prea tarziu! Nu iti pot explica in cuvinte dragostea, pentru ca exista mult prea multe definitii si niciuna corecta. Sau completa. Dragostea se traieste, nu se defineste. Pentru mine nu are importanta lungimea cozii de la usa mea ci singurul barbat care m-a facut sa vibrez de la modul cum ma priveste, pana la simplele idei insirate in patratica mess.ului.  Sa ti-l definesc, e imposibil. Pur si simplu nu il pot cuprinde in cuvinte, oricat de creativa e imaginatia mea si cat de bine manuiesc cuvintele. In privinta lui, sunt "out spoken". Pentru tine, sau oricare altcineva, e doar un alt tip, pentru mine e universul intreg, e sufletul meu pereche. E singurul om de pe lume ce ma face sa ma simt complet goala, goala de idei, de ratiune sau emotii si in acelasi timp plina de el, singurul care ma face sa tremur, numai cand ii aud numele . Faptul ca ma iubeste, fara sa ma iubeasca...ma distruge...in fine.." am inchis eu tirada, deoarece ochii Monei se rotunjeau deja, semn ca era exasperata de descrierea mea complet atipica. Dupa standardele ei, bineinteles.
" Ok, nu am inteles nimic, ca de obicei, dar cum eu nu am scolile sau mintea ta sucita, trecem peste...ceea ce vreau sa stiu concret e, de ce nu faci pe dracu in patru atunci sa ii sucesti mintile lui Mr Perfecto, sa il iei de barbat si sa termini odata cu povestea asta ca m-ai innebunit de tot!  Pe mine si toata lumea care te cunoaste.

" .....am renuntat!...am interpretat gresit semnalele din partea lui..."..am raspuns cu glasul innabusit, simtind iar cum durerea imi umplea agonizant venele.

WTF?????

   Reactia Monei, specifica firii ei libertine, exploda de peretii biroului, facandu-ma sa ridic o spranceana. Era totusi 5 dimineata si aveam vecini in apropiere. Ea insa nici nu baga de seama.
 " Mai femeie, iarta-ma ca iti spun, cu riscul ca ma dai si afara, dar tu esti proasta rau!!! Dar rau de tot!!"
De data asta, ambele sprancene zvacnira in sus,  prea uluita de vehementa reactiei sa mai pot articula cuvinte.
"Cum pana mea poti spune asemenea lucruri despre el, apoi sa spui ca...ai renuntat? Esti defecta? Ai cazut in cap???...
"Si eu te iubesc..." raspund eu cu o grimasa furiei verbale...
...."Cum sa poti debita asemenea enormitati?...continua ea netulburata...ai RENUNTAAAT?? S-o crezi tu!! Daca esti asa desteapta cum spun toate diplomele alea din perete si daca il iubesti asa mult, cum mi-ai impuiat capul de doua saptamani incoace, te intorci frumos din drum, il dai dracului de orgoliu, pui mana pe telefon si il inviti la o cafea si pui cartile pe masa. Calm, rational, omenesc. Nu stai ca tampita si plangi nopti intregi si il innebunesti de cap cu mesaje lungi pe messenger, de parca ai 15 ani si apoi trantesti mucii in fasole ca ai renuntat!! Auzi la ea!! ..se sufoca Mona cu ultimile cuvinte.
De  data asta am inceput sa rad, amuzata complet de ridicolul situatiei. "Parca nu faceai parte din fan.clubul lui, acum ce s-a intamplat? Credeam ca te vei bucura sa auzi ca am renuntat!"
 "Nu am fost si nici nu voi fi vreodata fana cuiva, dar sunt prietena ta, iar daca tu mai ai pic de ratiune in creieri, ma vei asculta.Nu ai cum sa renunti daca il iubesti. Ai zis ca lupti pentru el. Cum? Renuntand la primul hop?  Mai ales daca el nu ti-a spus contrariul. Din moment ce ti-a lasat o portita de comunicare si nu a taiat totul, are el ceva in cap. Si nu e prost deloc! Tu esti idioata!! Profiti de ocazie si dezvolti o relatie cu el. Incepeti cu ce ar fi trebuit de prima data: fii prietena lui. Pastreaza legatura cu el, mentine dialogul in orice forma, dar nu il mai sufoca cu dragostea ta, nu i-o mai baga pe gat, nu il face sa se simta constrans, da-i libertatea sa te cunoasca, asa cum te cunoastem noi. Fa-l sa te vrea la fel cum il vrei tu. Ofera-i acea parte fabuloasa a creierului tau de care el s-a indragostit. Fii TU!! Nu te mai scuza pentru trecut, pentru greseli sau lipsuri, nu te mai teme sa il privesti sau sa vorbesti direct cu el, hraneste-i imaginatia si sufletul cu tot ce ai tu mai bun, fara sa il sufoci sau constrangi. Plus ca ai nevoie de sfaturile lui pentru implinirea celuilat vis al tau. Vanessa, daca ai doar o clipa de luciditate, poti hrani doua vise deodata, nu doar unul. Doar fii TU!! In definitiv, nu ai nimic de pierdut, dar daca nu incerci, vei plange toata viata, ca acum! Pe cuvantul meu, voi, oamenii destepti sunteti cei mai tampiti, in loc sa traiti clipa, va dati teste peste teste!"
    Fiecare cuvant al Monei imi strapungea creierul, facand lumina in intunericul disperarii. Nu stiu cum, dar fata asta geniala, intr-o secunda mi-a oferit raspunsul la toate intrebarile! Da, asta era solutia!! NU VOI RENUNTA!!
    "...si poate primesc si eu vreun bonus, daca nu vreo avansare" razbate din realitate vocea ei prin gandurile mele,  privindu-ma cu un zambet angelic.
"Nu intinde coarda." ii raspund eu, luand-o de umeri si sarutandu-i obrajii cu ten de brazilianca.

     Am stins lumina si am iesit din birou. In strada, dimineata isi revarsa gerul peste orasul inca amortit, iar in sufletul meu renastea speranta! Era 6.18 minute.
Prima zi din restul vietii mele!