Retorica

Prin ganduri tarzii se scurg amintiri in triste clepsidre si indoieli cu cap de hidra musca nemiloase din iluzoria fericire...e atat de singur sufletul captiv in cusca intrebarilor fara raspuns...oare am indraznit prea mult ?...am maniat iarasi zeii si.asa mult prea maniati pe crunta-mi sfidare de a-mi alege singura zeul in fata caruia sa.mi plec fruntea?...Amarnic pret platesc pentru nesabuinta.mi de a-mi scrie singura legile si greu tribut inchin chiar propriilor mele ganduri la ceasuri cand visele isi astern mantaua in linistitul somn al celor straini de al meu zbucium...si iar fumez si tac...tac si fumez...si printre amintiri te caut....de ce azi ai lipsit din ele?...e.atata bezna in sufletul ce trist isi striga dreptul negat la fericire...e.atata durere in ochii vii, dar goi, e.atat de mult pustiu in lumea mult prea populata de griul banalitatii omniprezente...e.atat de frig in arsita noptilor vaduvite de prezenta ta...unde esti tu IUBIRE?....te.am asteptat si azi...si n-ai venit....oare maine... vei veni?................

Doruri...

Imi simt sufletul in falfait de aripi ce rup  monotonia norilor zdrentuiti si apatici...imi simt gandurile grele, macinate de doruri nerostite si dorinte vinovate...imi simt si amintirile cum se svarcolesc mute in dureri adanci...
Si totusi, mi-e atat de dor...mi-e dor de buzele ce-mi sarutau  tampla,  de mainile ce-mi cuprindeau sanii, de ochii ce-mi vorbeau muteste, de trupul ce-mi implinea dorinta...unde esti acum?In care ganduri sa te caut, in care amintiri sa te gasesc?Ma auzi?...Ma cauti?....Ma simti?....De ce mi-e teama sa dau glas dorintei, sa deschid usa iubirii, sa-ti dau inima si trupul ce doar pe tine te recunosc?...de ce mi-e dor de lucruri nenumite, in vorbe fin rostite si totusi seci?...as vrea atat de multe...sa-ti sorb de pe buze sarutul, sa ma infasor in caldura trupului tau, sa te smulg din inchipuire si sa te tin langa mine...
Mi-e atat de dor...dor de tine!!...

TE IUBESC!

...iti umblu desculta prin ganduri si mi-e teama sa nu le strivesc...as vrea sa pot vorbi, sa-i vorbesc gandului tau punand in vorbe esenta sufletului meu, preaplinul lui si linistea cuvintelor ce mor inainte de-a fi rostite, sugrumate de taceri tipate in dureri si temeri...Cu toate astea, sunt tot eu, acelasi spirit liber si inima rebela, incapatanata si orgolioasa, complicata si complexa, dar in acelasi timp atat de simpla, la fel de simpla cum mi-e trairea, mi-e vorba si mi-e si fapta pentru ca port in mine indrazneala, ma caracterizeaza cutezanta si mai ales taria de a-mi trai viata, fara sa ridic la cer pumnul strans in neputincioase zbateri reprosand Cerului impotenta mea...si stii de ce?...pentru ca eu am ales sa nu fiu doar un spectator in viata ci sa joc rolul principal, desi nu intotdeauna am reusit sa smulg aplauze unui public indolent si mult prea plin de el si importanta lui...dar ochii mei inca poarta sclipiri de stele si zambetu-mi ascunde promisiuni mute, dar adanc reverberate in primul "TE IUBESC!!"...de n-ai inteles inca, nu ma meriti....

Pustiu...

E tacere in gandurile tale, iar tu imi umbli naluca desculta prin amintiri, rascolind dureri si triste iubiri...e pustiu in vise, de cand furtunile le.au amestecat si.au scris versuri nescrise....de ce taci?..Pacat ca inca nu ai inteles ca acele drumuri nu aveau un tel, dar ca iubirea e peste tot la fel.Te-am iubit si am tacut...si.am inteles!!...dar tu n-ai inteles...La ce bun sa strigi acum?Eu nu te mai aud,dar cu toate astea... inca te mai astept pe.acel colt de luna uitata stinghera in amintiri efemere...desi stiu ca tu nu vei mai veni niciodata pe grelele carari ce duc catre nicaieri...e mult prea tarziu sa torni balsam pe rani cicatrizate si inimi sangerande de dureri absurde, e prea tarziu sa cauti in ganduri refugii in cuvinte eufemistice sa descrii stari indescriptibile si sa invoci iubirea ucisa cu pietre....e atata pustiu in ganduri si in ecou se-aude doar plansul surd al inimii ce moare-n agonie....

Intrebare...

Sunt gandul nebun al dupa amiezelor ploioase, sunt foc si gheata, sunt ingerul cazut, rebel si dulce,sunt fantezia si nebunia ta, sunt cea fara tipare si tipologii, gandul tipat si vorba muta, superba in nepasarea mea, patimasa in zbaterile-mi mute, zambet intre lacrimi si soare intre nori...sunt durerea unui gand si bucuria unui zambet mut, sunt cea ce indraznesc sa-ti tulbur linistea gandurilor cand ma strecor in ele impudica, fara sa bat la usa, strivind cu nepasare prejudecati ieftine si imaginatii banale...sunt atat de simpla, dar nu simplista, atat de vesela in tristetea mea si atat de doritoare de tine....da-mi singuratatea ta si-ti voi da in schimb sufletul meu, da-mi iubirea si-ti voi da durerea si dorul, da-mi gandurile si-ti voi da fanteziile transformate in fapte...cuprinde-ma in brate, saruta-mi ochii si buzele, stinge-mi focul din priviri si dorinta din gand, deseneaza-mi contururile cu mainile tale, iubeste-mi trupul si sufletul, deseneaza-mi zambetul, aprinde-mi imaginatia, fa-ma sa freamat si sa tresar cand mi te strecori in ganduri, vorbeste-mi in strigate taceri, dar niciodata in mincinoase vorbe...nu te teme si nu te sfii, caci iubirea se scrie singura in inimile ce pot visa, in mainile ce se impletesc, in trupurile ce se recunosc si in privirile ce se cauta...ramai cum te stiu si nu.mi cere sa ma schimb, mi-ai cere viata...spune-mi, azi nu-ti este dor de mine??...