Melancolie...

In ganduri se asterne uitarea pe drumuri batute la pas candva, apoi, cazute in disgratie... ramane in urma amintirea si doar acel "a fost candva"...imi simt amintirile poveri si tristetea se furiseaza in inima candva pustie de dureri, acum, de lacrimi plina...Am intrebat diminetile cum ti-a fost somnul si m-am mintit inca o data ca mi-ai dus dorul, ca te-ai gandit la mine,sau poate chiar iti lipsesc...ca de chipul meu iti sunt visele pline..imi tipa tacerea in urechi si singuratatea ma invaluie batjocoritoare, ma sugruma durerea si lacrimile imi scalda iar obrajii...si tu nu esti aici sa mi le stergi, sa-mi spui ca si tu ma iubesti si maine totul va fi bine.Ce cauti tu in viata mea?De ce ma chinui?...te rog, ma lasa si te du, de crezi ca nu ma poti iubi, caci al meu suflet nu e de vanzare, iar lacrimile-mi sunt fara pret si mult prea multe au fost irosite pe altarul unor iubiri la fel de false precum zeii din Wallhalla...am vrut sa cred in tine, te-am vrut doar pentru mine, dar se pare ca pentru tine eu nu am fost de-ajuns...si-acum as vrea sa uit...sa uit saruturile ce-mi aprindeau simturile, sa uit mainile ce-mi dezbracau trupul, sa uit privirile ce-mi dezbracau sufletul, sa uit placerea nascuta din durere si zambetul tau...sa-ti uit ochii si-a lor privire, sa-ti uit gura si-a ei sarutare...sa uit gandul nebun ca poate...poate...si chipul tau mi se furiseaza iar sub pleoape cand inchid ochii chemand somnul...in mine port urme de tine...