Iubeste-ma...te rog!!!!

La ce-mi folosesc castele cladite in Spania si promisiuni de fericire in Paradis, daca nu te am pe tine?...la ce bun o mie de cuvinte, daca cele ce le vreau tot nu le aud?...la ce bun atata risipa, daca tu nu esti?....ce sa fac sa ma poti iubi?...da, ai perfecta dreptate, dar inima mea nu cunoaste glasul ratiunii, ea asculta doar de cererile ei, iar bratele mele sunt goale si pustii fara tine...da, mi-e trupul ispita vie si ochii mi-s de Salomee, dar in piept imi bate inima de Didona si iubirea mi-e impletita cu lacrimi de diamant...chiar nu stii ce simt cand iti aud glasul?...cand, in gandul meu iti sarut buzele cu patima arzanda si iti simt trupul vibrand langa al meu?...cand m-ai privit in ochi prima oara?...cand ti-ai ingaduit ultima data sa smulgi utopicului promisiuni de fericire, sa platesti  clipei tributul si iubirii obolul? De ce crezi ca lumea e cladita pe principii matematice, ca ziua are doar fix 24 de ore si doua inimi trebuie musai sa se atinga pentru a se putea iubi?...atunci, de ce?....de ce eu TE IUBESC, iar tu refuzi sa crezi?.....dincolo de albeata chipului, e negura gandurilor, dincolo de alabastrul trupului, e zbuciunul sufletului, dincolo de serenitatea chipului, e patima dorului, dincolo de rasarit, e promisiunea asfintitului...dincolo de abstract, te astept eu...nimic nu-i vesnic, nici macar vesnicia, nimic nu-i sigur, nici macar certitudinea, dar visele  de azi sunt promisiunile realitatii de maine...la naiba cu ratiunea ta atat de precisa si calculata, la naiba cu toate astea, incearca doar pentru o clipa sa crezi in ireal...sa crezi in mine si-n arsita ce trupul imi consuma cand glasul tau imi aprinde imaginatia...iubeste-ma, te rog....fie doar si pentru o clipa, dar nu ma condamna la vesnicia unei realitati sterile...iubeste-ma, te rog....si azi...si maine...