Azi am alergat desculta pe ulita copilariei mele si am batut nerabdatoare la usa bunicilor mei....am asteptat nerabdatoare sa vad chipurile surazande ale celor mai iubiti batrani, sa le pot saruta fetele brazdate de vremuri si grele incercari si sa le vad bucuria din ochi cand ma strang in brate...sa simt mirosul fanului prospat cosit, sa alerg matzele prin ograda, sa zburatacesc orataniile si sa ma scald in razele soarelui ce.mi saruta pletele intunecate, zambind ingaduitor si el cetei de strengari ce salutau vacanta cu zarva mare si nori de praf, razand copilareste miracolului vietii si al fericirii nicand retraite de.a lungul vietii apoi...pentru o zi doar am retrait aievea COPILARIA si tot ce a insemnat ea, bucuria simplitatii, gustul iubirii si chipul fericirii, pentru o clipa am fost iar printesa din povestile bunicului meu si Maria Magdalena din Scripturile bunicii mele, copilul neastamparat cu ochi prea mari si gernunchi prea juliti pentru o fata...dar cui ii pasa?...era atata bucurie in juru.ne, atata inocenta in rasul zglobiu si liber, iar verile aveau chip de madonna din icoane innegrite de vreme..."unde esti COPILARIE, cu minunea ta cu tot?"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va ascult cu placere