Postulat

...si totusi in suflet e lumina si ganduri dureroase nu vor face nicicand sa mai apuna al sperantei soare ce se nascu din iubire pura si durere arzatoare, caci, de cand e lumea lume, sublimul n.a fost atins fara durere si nici perfectiunea fara sacrificiu...mi-era dor de cuvinte...mi-era dor de dorurile mele...de trupu-mi alb, impudic, rastignit pe altar de Eros divin, transpus in uman de magia unei clipe...am visat si am avut curajul sa-mi smulg visul irealului si sa.- impun realitatii...sa transform irealul in real, nedobanditul in certitudine si dorinta in implinire!! Iar acum zambesc amintindu-mi si rosesc retraind momente nascute din spontan si irepetabile prin unicitatea lor...zambete, soapte, saruturi, mangaieri, atingeri si o intimitate ce nu isi gaseste descriere in cuvinte, o implinire atat de perfecta incat resimt aievea chiar si amintirea...tumult de ganduri si noian de sentimente, vorbe nerostite si priviri mai graitoare ca orice strigat, maini impletite, trupuri ce se recunosc, probabil dintr.o alta viata ...e magia iubirii transpusa in fapte fara translatori balbaiti si scenarii scrise de maini prea uzate in aceeasi rutina ce ucide sublimul...si totusi, exista!!Dincolo de vorbe maiestrit rostite, de cuvinte frumos intoarse din condei, de priviri ranite si intrebari nerostite, exista ABSOLUTUL, ca notiune si concept, mai real ca gandul si mai concret ca fapta!! Sarac e cel ce traieste o viata fara sa fi trait macar odata magia iubirii...caci peste tot si peste toate, numai iubirea e cea ce motiveaza tot ce e bun in lume si cel ce n.a gustat.o, zadarnic si.a petrecut zilele...