Ce inseamna sa fii om?

Cand am luat decizia sa-mi creez blogul, nu am avut niciun format anume sau tema in minte, mi-am propus pur si simplu sa scriu ce simt, fara sa caut cuvinte alambicate, supercomplicate sau voitelevate pentru a nuanta ceva atat de simplu, precum trairea sufleteasca...recunosc ca am fost extrem de uimita de traficul si mai ales de aprecierile de care se bucura trairile mele traduse in cuvinte si absolut deloc mirata de reactiile rautacioase, negative sau pur si simplu...puerile. Dupa cum poate vedea oricine imi acceseaza blogul, acesta se adreseaza unui nume segment de public, nu invadez teritoriul nimanui, nu abordez teme si dizertatii despre care nu am habar, nu ma intereseaza sa concurez pe cineva sau sa castig vreun premiu de popularitate...nu e cazul...in schimb, nu-mi imaginam ca voi ajunge,totusi, tot urmand linia fidela a trairilor mele sufletesti sa abordez o alta tema, aceea a puternicelor sentimente negative, sau cum se poate transforma dragostea in ura, ori, mai simplu, cat de repede cade masca unui om perfect antrenat sa joace un rol...va suna cunoscut?Ei bine, dragii mei, da!! Asta mi se intampla mie acum (si nu pentru prima oara), dar e o premiera noianul de sentimente negative ce ma anima...e uluitor cum isi dau arama pe fata iude cu pretentii de apostoli, falsi profeti ce ne striga in urechi dogme putrede ca si sufletul lor, dar frumos ambalate in hartii stralucitoare si traduse in cuvinte sforaitoare, doar pentru a incanta auzul profanului amator de trairi extatice, dar repede demascate de realitatea ce dezvaluie obrazul mancat de lepra al mancatorului de "fasole magica"...inca ma intreb cum e posibil, sa iti strigi virtutea si calitatile (inexistente de altfel) la raspantii si oriunde exista gura-casca dispusi sa auda cuvinte mult prea mari pentru un vorbitor atat de mic, iar cand ti se intoarce spatele sau ti se da pe fata putreziciunea bine ascunsa, reactionezi scuipand cuvinte ce dictionarul nicicand nu le poate cuprinde, sa nu eziti nicio secunda sa imbratisezi minciuna si josnicia, doar pentru ati pastra cu orice pret masca de...nimeni nu stie de ce anume...va intreb din nou:va suna cunoscut?Cum naiba ne putem autodefini ca "buni", cand nu ne sfiim sa injuram, sa jignim, mintim sau calomniem pe fata, fara jena, pe orisicine indrazneste sa ne infrunte?
De multe ori intalnim cazuri cand, inimi slabe, increzatoare s-au lasat lesne inselate de cuvinte mieroase ce dospeau in ele venin de cobra...am fost socata sa descopar cat de usor omul de ieri isi leapada pielea si da pe fata nimicul de azi, motivat in nebunia-i furibunda doar de narcisismul bolnav hranit pana la saturatie de siropoase expuneri ale unor magdalene demult uitate de lume...Oare cat de mare ne poate fi ipocrizia si cat de adormita constiinta, incat sa ne calcam in picioare propriile invataturi urlate cu patima in patru zari, doar din setea de razbunare feroce pe cei ce s-a dezis public de putreziciunea dogmelor noastre?...Am intalnit de-a lungul vietii multi oameni fara false pretentii de demiurgi, cu o inteligenta mai mult decat reala, oameni realmente talentati si intotdeauna m-a frapat modestia si rezerva lor plina de demnitate. Retraind acele amintiri, realizez azi cat de reale sunt vorbele ce spun ca nu suntem ceea ce declamam, ci ceea ce dovedim prin fapte...faptele si nu vorbele ne recomanda in lume...noi ne vindem propria imagine, iar oamenii o cumpara ca atare...din fericire insa, chiar de ne dam seama tarziu cu cine avem de-a face, n-o facem totusi prea tarziu, iar razbunarile scuipate in veninoase si profund mincinoase vorbe, nu au niciun efect in urechile publicului deja imunizat in fata dramelor ieftine. si mai ales, in fata unui actor cotat deja ca fiind fara talent ...mi-a ramas in minte insa un fragment dintr-o astfel de expunere, acolo unde, acest actor, cu mult prea declarate si mult mai putin dovedite calitati si insusiri, isi scuipa public rautatea expunandu-si intimitatea fara jena sau rezerva(discretia fiind un apanaj de altfel rezervat oamenilor educati si decenti, ceea ce nu e cazul lui), experienta lui de dezinfectare a unui anumit organ(care, in cazul lui, are functia de creier)....citind toate acele expuneri, involuntar mi-am pus intrebarea:daca pentru dezinfectarea "uneltei" a folosit clorul, oare ce a folosit pentru... limba?...... am certitudinea ca nu vom afla niciodata.......