Mi-am luat sufletul de mana si-am plecat departe, intr-o calatorie nesfarsita, cautam drumul care are inima...departe de oamenii ce stiu sa mimeze iubirea......n-am sa mai las raul sa ma atinga ...n-am sa-l mai pun in palma oricui ...am sa fac punte peste lacrimi si-am sa trec, am sa rog soarele sa-mi dea din puterea lui de a zambi ...voi lasa in urma orice orice vorba care doare, orice speranta inselata, orice vis frumos care a indraznit sa se stinga inainte de vreme, fiecare clipa de destin care m-a invins, orice urma de dor care s-a transformat in gol si tacere... Intr-o zi voi invata sa pierd oameni ,sa uit oameni, voi invata sa nu imi mai spanzur visele cu lanturi de iluzii , sa nu mai fac risipa de lacrimi pentru orice vorba aruncata la intamplare. O sa fie liniste... O sa se lumineze cerul... O sa capete culorile curcubeului... amintirile nu o sa mai falfaie a tristete, a regrete. Dupa ploaia de lacrimi se anunta vreme buna...sufletul meu va fi liber sa zboare, sa simta lumina si mangaiere...se va odihni in tinutul de pace al iubirii... si atunci ,eu o sa beau o cupa de curcubeu...curcubeul ce-mi va lumina sufletul cu iubirea adevarata...... Parca e intotdeauna mai liniste dupa potop...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va ascult cu placere