Iubirea ca mod de viata

Un nufar alb in mijlocul unui lac...un gand stingher intr-un pustiu...un zambet ratacit printre lacrimi...si o inima vie!! Intr-o lume a indiferentei, a mercantilului si superficialului, intr-o societate bolnava si fada, pustie de trairi adevarate, unde frumosul si grotescul traiesc laolalta, unde zambetele se vand pe bani, bunul simt nu-si mai gaseste locul in dictionare iar prieteniile se definesc dupa sfera de influenta, mai e loc si pentru iubire?...Un cuvant mare...mult prea mare pentru o lume asa mica, meschina si indiferenta...Am fost acuzata de multe ori ca sunt o idealista, sau o ipocrita...ca traiesc doar pentru iubire ca si sentiment si nu stiu sa o traiesc...oare asa sa fie?Oare capacitatea de a te darui complet, nu e iubire? Cand mergi pe strada zambind prosteste, cand inima iti tresare ascultand o melodie, cand tremuri auzindu-i vocea in telefon, cand freamati asteptand momentul reintalnirii, nu e iubire?...poate nu..poate e doar pasiune...dar cand esti capabil sa intorci lumea, sa te bati cu oricine, sa mergi pana la sacrificiul suprem, sa strigi in gura mare si la toate raspantille ceea ce simti...aceea e IUBIRE!! Cred in ochii ce imi privesc sufletul, in mainile ce imi dezmiarda trupul, in privirile ce ma parjolesc cu intensitatea lor...cred in buzele ce ma saruta...cred in visele mele, chiar daca de multe ori s-au naruit in rauri de lacrimi...cred in IUBIRE!!Pot trai fara multe, dar nu fara iubire...fara tine...ma ingrozeste absenta ta si mi-e teama, de fiecare data cand pleci, ca nu te vei mai intoarce...si simt cum ma sparg in bucati...si renasc doar cand iti aud iar pasii, reinviu doar cand iti simt rasuflarea aproape...si viata capata din nou culoare....iar ziua de maine nu ma mai inspaimanta cu misterul ei! Ma iei de mana si imi saruti palma si eu stiu ca te-am regasit...ca esti al meu...stiu ca ma iubesti, desi refuzi sa mi-o spui uneori, zambind sagalnic, stiind cat de mult vreau s-o aud...dar taci...si ma iubesti...ma iubesti tacand....iar eu te iubesc zambind...te rog, nu-mi da drumul mainii niciodata, nu rataci drumul catre casa mea, nu lasa ploile sa stinga focul iubirii, nu-mi lasa ochii sa stinga in lipsa iubirii tale...Nu inceta sa ma iubesti, caci atunci voi muri de durere...chiar de voi continua sa respir.