Te rog, ma iarta!

Curg ganduri frumoase in line trairi si peste tot e liniste...sufletul mult prea zbuciumat si-a gasit intr-un final alinarea in iubirea ce-a cautat-o atat. Nimeni nu mi-a spus ca iubirea nu trebuie cautata, ca ea vine nechemata, atunci cand trebuie, nu cand vreau eu. Lacrimile s-au oprit, durerea a ramas amintire, iar realitate e doar zambetul incredibil de care sufletul meu s-a indragostit. Alaturi de tine am invatat ca, daca cineva nu te iubeste asa cum vrei, asta nu inseamna totusi, ca nu te iubeste din toata inima, ca daca zilele nu sunt toate senine, asta nu inseamna ca nu ma pot bucura de ele, ca pot gasi placere in ploaie si desfatare in impacarea de dupa o cearta furtunoasa, langa tine am invatat lectia trairii in doi, bucuria vietii de cuplu si capacitatea asumarii faptelor si vorbelor. Te rog, ma iarta, daca, temperamentul meu m-a determinat sa spun o vorba nepotrivita, daca orgoliul meu m-a impins sa ridic tonul mai mult decat era cazul, daca impetuozitatea mea mi-a intunecat ratiunea si te-am ranit fara sa vreau, daca nu am inteles intotdeauna de ce faci anumite lucruri si m-am grabit sa te judec gresit...te rog, ma iarta, iubirea mea!Eu sunt "suma defectelor calitatilor" mele, dar tu stii cat pot iubi de mult...imi place atat de mult impacarea dupa o cearta fara importanta si felul in care ochii tai imi spun ca ma iubesc...te rog, ma iarta, daca iubirea mea nu e de ajuns...si sa nu ma lasi sa te pierd vreodata!!

Sterge

Postat de Lotussarina, Azi, 17:18

TU esti acela....

De la un timp incoace am constatat ca mi-au fugit din minte semnele de intrebare...ca nu mai am intrebari fara raspunsuri, framantari si temeri, ca zambesc mai mult si...sunt fericita! Da, chiar sunt, desi n-am castigat la loto, nu s-a ieftinit benzina, nici macar nu am mostenit matusa cea bogata si mult prea batrana....neeee, nici vorba de asa ceva. E ceva mult mai simplu si firesc: m-am indragostit!!....iubesc, dar iubesc un om, nu o iluzie! Oare cati dintre noi nu confundam o simpla emotie cu iubirea, nu ne luam visele drept realitate, dorindu-ne cu disperare ca ele sa nu se risipeasca odata cu zorii?....cate lacrimi, cat zbucium si durere poate aduce un asemenea vis, nici nu va puteti inchipui...si totusi, minuni se intampla. Credeam ca nu voi mai putea iubi, credeam ca fericirea e doar o iluzie, o vorba de propaganda, dar realitatea m-a contrazis din nou si iata....sunt fericita! Acum ma veti intreba ce inseamna fericirea pentru mine...ei bine, nimic mai simplu: fericirea mea e El....acel El in bratele caruia adorm in fiecare seara, ai carui ochi sunt primii ce-i vad dimineata, al carui zambet imi provoaca fiori, ale carui sarutari imi anuleaza vointa si ma fac sa-mi doresc mai mult....mult mai mult!!! Imi tresalta sufletul cand il ascult, imi rad ochii cand il privesc, imi canta inima cand imi vorbeste,mi se topeste trupul cand ma iubeste....rad si plang de fericire!! In ganduri  curate si lacrimi cristaline se scrie iubirea cu majuscule, in trairi concrete si zile senine se-mplineste fericirea!Nu te-am cautat si totusi te-am gasit, nu te-am asteptat, dar ai venit, nu te-am vrut dar sunt a ta! Tu esti nebunia mea, bucuria si tristetea, fericirea si melancolia, iubirea si tristetea, tu esti agonia noptilor parfumate cand ne iubim pana in zori, impudici si nesatiosi, nepasatori si liberi...tu esti tot si peste tot, in ganduri, in suflet si in vise... Tu esti primul gand de dimineata si ultmul inainte de a adormi!...Tu esti cel ce mi-a transformat visele in realitate si fara de care viata mea ar fi pustie...ce sa fac sa te pastrez o vesnicie?....
 Pentru Alex....minunea mea de zi cu zi.....

Te iubesc şi nici nu ştiu de ce,
Te iubesc fără descântece
Te iubesc absurd şi demodat,
Te iubesc altfel dar neschimbat.

Te iubesc când plâng şi când zâmbesc,
Te iubesc când simt şi când gândesc,
Te iubesc de cad sau mă ridic,
Te iubesc de-s totul sau nimic.

Te iubesc cu vorbe şi priviri,
Strânse în prezent sau amintiri,
Te iubesc în şoapte efemere
Şi-n eternitatea de plăcere.

Te iubesc când vreau şi când nu vreau,
De aproape sau departe stau,
Te iubesc cu bine şi cu rău,
Când te simt ca eşti sau nu al meu!

Te iubesc corect şi eronat,
Ca un suflet dat şi neluat,
Simplu uneori, dar complicat,
Te iubesc şi-atat…neexplicat!

Te iubesc incert şi cu uimire,
Într-un vis nebun de fericire…

Kaaliope(kaaliope.wordpress.com)

Biancai mele...un inger cu aripile frante mult prea devreme...

 Ar fi trebuit sa fie o zi de sarbatoare...o zi aniversara, galagioasa, cu rasete de copii sparte in clinchet de pahare si urari de sanatate si viata lunga....ar fi trebuit...Ar fi trebuit sa fie veselie in aer si fericire in zambetul tau, sa-ti vad ochii stralucind de emotie, bucuria ce te-ar fi animat desfacand cadourile si rasetul zglobiu impletit cu glasul Verii la ceas aniversar, cand tu, Inger de Lumina a-i fi trecut senina pragul adolescentei...Ar fi trebuit , in loc de flori comemorative, sa-ti daruiesc primul ruj, sau primele sandale cu toc.....sau...orice altceva, in locul florilor ce impodobesc stinghere tacerea unui mormant trist, atat de absurd prin insasi existenta lui ce contrazice naturalul.Ar fi trebuit sa zambesc mandra, privinditu-te, sa te strang in brate urandu-ti tot ceea ce o mama ii doreste firesc copilului ei, in schimb, am scaldat in lacrimi raceala unei pietre ce-ti serveste de cruce la capatai...e atata tacere in aerul greu al cimitirului lipsit de bucuria glasului unui copil prea mult iubit de Dumnezeu, transformat in inger ce strajuie vesnicia, dar, te rog, ma iarta copilul meu ca nu ma pot bucura de acest gand si ca, inca nu m-am obisnuit cu ideea ca EL te-a iubit atat de mult, incat a lipsit o inima de mama de singura ei bucurie...Ar fi trebuit sa fie o zi de sarbatoare...dar copiii au lipsit la aceasta aniversare, in schimb, coruri de inger ti-au cantat celeste versuri si bondari veseli au risipit tacerea sumbra a cimitirului....La Multi Ani, fiica mea!!

Te rog.....ramai.....o viata!!!

In drumuri line, asternute in taceri vorbite, prin ganduri ratacite in vechi vise nedospite...taceri...si doruri!! De cate ori nu am privit tacuti imensitatea unui Univers strain de visele si dorurile noastre...Am agatat un vis de cornul lunii si am inaltat o ruga soptita catre steaua ce-mi vegheaza fereastra in fiece noapte...ma rog din nou pentru tine, aceeasi veche durere si indelung asteptata iubire.Te-am iubit inainte sa te intalnesc, te-am asteptat inainte sa stiu ca existi, te-am sarutat inainte sa te ating, ai fost al meu inainte sa ma fi cunoscut. Alaturi de tine am invatat iar sa impletesc vise, sa conjug speranta la prezent, sa nu ma tem de maine si sa traiesc azi.Un nou drum, un nou inceput, o noua viata...aceeasi iubire cu un alt chip!! Iti amintesti cand ti-am spus ca totul in viata se intampla cu un scop, ca nimic nu e intamplator, iar lucrurile bune se intampla doar celor ce au rabdare? Fiecare la un moment dat in viata ne impiedicam de un ciob a carui sclipire o confundam cu a diamantului, fiecare purtam poveri ce ni se par de nesuportat, varsam lacrimi inutile si ardem in dureri profunde, purificandu-ne astfel trairile si traind ucenicia spiritului catre drumul spre maturitate.Azi inca mai am lacrimi pe obraz, dar maine exista promisiunea unui suras, azi doar sper, iar maine speranta mea va fi realitate!Te iubesc azi mai mult ca ieri, iar maine te voi iubi mai mult ca azi, iti iubesc chiar si tacerile si momentele in care,desi esti langa mine, gandul iti e departe...te iubesc cand ma certi si te iubesc cand ma alinti, te iubesc cand esti departe la fel cum te iubesc cand esti aproape...si desi esti langa mine, deja mi-e dor de tine.....te rog.....ramai.....o viata!!!