Te rog.....ramai.....o viata!!!

In drumuri line, asternute in taceri vorbite, prin ganduri ratacite in vechi vise nedospite...taceri...si doruri!! De cate ori nu am privit tacuti imensitatea unui Univers strain de visele si dorurile noastre...Am agatat un vis de cornul lunii si am inaltat o ruga soptita catre steaua ce-mi vegheaza fereastra in fiece noapte...ma rog din nou pentru tine, aceeasi veche durere si indelung asteptata iubire.Te-am iubit inainte sa te intalnesc, te-am asteptat inainte sa stiu ca existi, te-am sarutat inainte sa te ating, ai fost al meu inainte sa ma fi cunoscut. Alaturi de tine am invatat iar sa impletesc vise, sa conjug speranta la prezent, sa nu ma tem de maine si sa traiesc azi.Un nou drum, un nou inceput, o noua viata...aceeasi iubire cu un alt chip!! Iti amintesti cand ti-am spus ca totul in viata se intampla cu un scop, ca nimic nu e intamplator, iar lucrurile bune se intampla doar celor ce au rabdare? Fiecare la un moment dat in viata ne impiedicam de un ciob a carui sclipire o confundam cu a diamantului, fiecare purtam poveri ce ni se par de nesuportat, varsam lacrimi inutile si ardem in dureri profunde, purificandu-ne astfel trairile si traind ucenicia spiritului catre drumul spre maturitate.Azi inca mai am lacrimi pe obraz, dar maine exista promisiunea unui suras, azi doar sper, iar maine speranta mea va fi realitate!Te iubesc azi mai mult ca ieri, iar maine te voi iubi mai mult ca azi, iti iubesc chiar si tacerile si momentele in care,desi esti langa mine, gandul iti e departe...te iubesc cand ma certi si te iubesc cand ma alinti, te iubesc cand esti departe la fel cum te iubesc cand esti aproape...si desi esti langa mine, deja mi-e dor de tine.....te rog.....ramai.....o viata!!!