Ma ninge in suflet cu fulgi de diamant si frigul ma patrunde adanc in oase... tresar, trezita din ganduri si imi sterg ochii impaienjeniti de lacrimi grele. La ce bun atatea lacrimi? Qui prodest...? Iubirea isi are propriile reguli rescrise de mii de ori, reguli ce doar inimile bolnave de ea le cunosc. M-am imbolnavit si eu de ea...si inca nu m-am vindecat, dar nici n-am facut vreodata vreun efort serios in directia asta...sunt mai bolnava fara iubire...bolnava de moarte. Ma dor gandurile invalmasite si vorbele nerostite, ma ucide lent dorinta innabusita si tacerile tipate strident in dialoguri imaginare!! Ma dor urmele pasilor tai prin sufletul meu, ma ard sarutarile date pe fuga, absent si indiferent, sub presiunea timpului implacabil ce-si alege mereu alte prioritati, care de care mai banale, uitand insa ca nu traim decat o singura data, iar iubirea adevarata o poti astepta o viata fara sa o intalnesti...dar...uite...eu sunt aici...si te iubesc!Si plang in mine insami cu ascunse lacrimi dar merg mai departe zambind, sub fulgii reci si umezi ce-mi imbraca genele in promoroaca, dar imi incalzeste sufletul gandul ca, la capatul drumului ma astepti tu...
Dar cand e vorba de tine, nu mai am cuvinte, nici metafore, doar sentimente... sunt captiva in vraja ochilor tai si zambetul tau ma tine prizoniera...
Cu toate astea, esti inca, langa mine...dar de ce nu te simt acolo?
Intrebari, intrebari, intrebari...nu ma pot abtine sa nu mi le pun, desi mi-e teama de raspunsuri. Le ocolesc agila, ma pierd in presupuneri ce mai mult ma otravesc... dar n-am curajul sa dau chip si nume fantasmelor ce-mi tortureaza visele...important e, ca atunci cand ma trezesc, tu esti tot acolo...langa mine!
Si ninge, ninge, tacut si linistit, ca in basme, ninge afara si ninge in suflete si in ganduri...dar e liniste.
Iubesc linistea...si iubesc ninsoarea...
Si ninge....ninge...ninge...in vise!!!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va ascult cu placere