Undeva, in Univers...

   M-am intrebat deseori ce se intampla cand calci pe cioburile propriilor vise?...si unde se duc iubirile sa moara?...mda, intrebari retorice.  Ma trezesc deseori privind in juru-mi si dorind din rasputeri sa pot schimba lumea...sau macar o parte din ea...sau doar pe mine!
     Am hoinarit azi noapte prin Univers si am gasit o planeta asa cum mi-am dorit: insorita, vie, calda si...pustie! Pare locul ideal pentru o viata fara griji departe de o lume rea, mercantila si intoleranta, o lume absurda, autodistructiva si nejustificat de rautacioasa...o lume in care nu e loc pentru mine. Doar ca mi-e teama sa te intreb daca vii cu mine...mi-e teama ca m-ai refuza, iar inima mea se va face frange iar...si nu si-ar mai reveni niciodata! Mi-e teama de propriile mele ganduri...
      Deocamdata insa, ma gandesc cum sa gasesc un mod de transport pana acolo si poate pana il voi afla, voi gasi si curajul sa te intreb si sa suport eventualitatea unui refuz...
      Ce frumos e in vise...dar atat de pustiu fara tine...