Iubire cu patru labute

Huh!!....mi-am asumat o provocare dificila:aceea de a scrie in fiecare zi! Mda, usor de zis, dar nu tot asa usor si de facut...am idei, dar n-am..condei! E atat de greu uneori sa-ti aduni gandurile si sa le poti apoi transforma in cuvinte scrise. Despre ce sa scriu azi?...poate de spre Suri, noul membru patruped al familiei mele, un ghem pufos cu doi ochisori albastri splendizi si o uriasa sursa de tambalau in casa. Da, ati ghicit, Suri e o pisicuta birmaneza de doar 2luni, foarte nebunatica si dragalasa cum sunt toate pisicutele . Am adoptat-o impreuna cu mama ei, pe care fostii stapani o alungasera din casa, pur si simplu nu m-a rabdat inima sa o iau doar pe ea si sa o las in strada pe mama ei. Asa ca, acum am doua pisici, spre marea ciuda a lui Raph, superbul Husky de 5 ani al iubitului meu ce considera casa mea ca fiind tot teritoriul lui si afectiunea mea apartinadu-i in exclusivitate!!....nu va povestesc reactia lui la vederea Suriei, dar va asigur ca a fost nevoie de toata fermitatea stapanului sau si de vigilenta mea pentru a o mentine in siguranta. Din fericire, supararea lui nu a tinut mult si a doua zi eram iarasi prieteni(ce-i drept, mituirea joaca un rol important in acesta prietenie,de cate ori ma insoteste la cumparaturi isi are si el portia lui de bunatati).Si uite asa mentinem relatiile diplomatice, cu conditia sa tin pisicile departe de el. Zis si facut, desi cu parere de rau. Matei insa, perusul meu. nu a avut nicio obiectie la adresa imblanitelor, iar ele ii arunca doar priviri indiferenta si asta doar atunci cand devine prea galagios, deci totul e in regula in familia mea atat de cosmopolita! Va recomand si voua, cei ce nu aveti sa adoptati un animal de casa. Veti vedea cat va va schimba viata.