Ce e Dragostea?

   Un subiect vechi de cand lumea, dar niciodata demodat...cantat de trubaduri, slavit de poeti, imortalizat de prozatori, si de tot felul de indragostiti, amatori sau de profesie (...)
Iubirea...ce rost ar mai avea lumea fara ea?  Cinicii spun ca ar fi mai buna, dar eu nu cred. O lume fara iubire ar fi ingrozitor de trista si pustie. In Biblie, 1 Corinteni cap 13 cu versetele 1-7, ne este data definitia dragostei:
"Chiar de as vorbi in limbi ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
 Si chiar de as avea darul proorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate;dragostea nu pizmuieste;dragostea nu se lauda;dragostea nu se umfla de mandrie..nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiure ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu se va sfarsi niciodata!"
        Clar si atotcuprinzator, nu?
Daca ar fi sa aplic aceasta definitie in zilele noastre, as modifica-o putin si as face-o sa sune cam asa:
"Dragostea nu se masoara in contul din banca, masina din garaj, proprietati imobiliare, masura sutienului, culoarea parului sau inaltimea tocului la pantof. Dragostea nu este un cumul de compromisuri, de ambitii stupide si irealiste, nu se bazeaza pe atractie fizica si "talente" sexuale, de cat de bine "reciti" Kamasutra teoretic sau practic.  Dragostea e deasupra tuturor acestor nimicuri.
     La polul opus, dragostea nu este nici tristetea sfasietoare, melodrama ieftina, reprosurile si insultele usturatoare, cand celalalt nu raspunde cum am vrea noi, depresia si amenintarile cu sinuciderea. Nu, nici asta nu e dragoste. E egoism pur, poleit cu sentimente. Dragostea e cea ce iti da aripi sa zbori, iti aduce zambetul pe buze, iti lumineaza chipul si da viata imaginatiei. E bucuria sufletului si extazul trupului, e lumina sufletului in intunericul cotidianului.
       Din iubire ne nastem, din iubire murim. Prin iubire traim!
Probabil par melodramatica, dar eu cred cu tarie in aceste lucruri. Cred in onestitate si sentimente pure.
Pentru mine iubirea, e chipul lui, luminat de zambet, sau incruntat de prea multa concentrare...e cel ce-mi lumineaza sufletul cu dragostea lui si-mi coloreaza visele cu simpla prezenta.
      Dublata de incredere si respect, dragostea completeaza firesc viata fiecaruia dintre noi. E nevoie doar sa ai maturitatea necesara s-o recunosti, s-o cuceresti si s-o cresti. Doar asa va aduce implinirea in viata ta si nu durerea si desnadejdea. Fiecare avem undeva, un suflet pereche, iar cand il intalnim, fericirea e in mainile noastre.
    Iubirea nu are ca scop martiriul, ci zidirea sufleteasca. Nu e unealta de folosit in scopuri egoiste si murdare. E un dar. Cel mai mare oferit noua de divinitate, dupa cel al vietii! Iubind, traim. Fara iubire suntem doar niste umbre vii!!
         Iubind, traiesc, traind...iubesc!! ...si viata are culoare....