Infernul alb

       Mi-am dorit mult sa ninga. E firesc, e iarna  si o iarna fara zapada e ca o vitrina neimpodobita. Imi amimtesc de iernile copilariei mele, de sanii si derdelusuri, de batai cu bulgari si muuulta veselie. Dar acele timpuri au apus de mult, incalzirea globala a facut schimbari semnificative si la nivelul clime din tara noastra, iar rezultatul nu e nicicum unul fericit.  Veri mult prea toride, seceta si ierni mult prea calde. Sau...cand incepe ninsoarea, parca vine glaciatiunea. Ger, viscol, haos, disperare si chiar moarte!!
       Intr-o tara cu pretentii de civilizatie si modernism, realitatea e de-a dreptul halucinanta! Nu avem un sistem eficace de deszapezire, nu avem nici macar niste guvernanti carora sa le pese cu adevarat. Dar aici nu-i nimic nou, nu-i asa?...si tara plange ingropata intr-un infern alb si inghetat.
        Oare unde e progresul? Ingropat in muntii de hartii pierdute prin vreun birou de primarie, sau in sumele  de bani folosite ca mita pentru obtinerea de foloase proprii, nu progrese reale pentru comunitate...dar cum am zis:nimic nou!...si cat de mult asteptasem zapada...
    Doar Raph se bucura de ea si de gerul de afara, dar fiind un animal de origine siberiana, e de inteles bucuria lui. Dar chiar si aceasta bucurie ii este diminuata de numarul cainilor vagabonzi de care se impiedica peste tot. Morala: in Romania, nici cainii nu au o viata buna!
       Iar in Piata Universitatii, un om de zapada protesteaza nemiscat impotriva regimului Basescu. Poate pentru ca nici locul lui nu e acolo, cum nici al presedintelui nu mai e la Cotroceni. Cineva sa-l duca la un consult oftalmologic si sa-i curete si ceara din urechi. Are nevoie...