Azi m-am trezit fericita, pe la ora 14, ca de obicei(pentru ca am adormit pe la 7, ocupata fiind toata noaptea sa zgaiezc ochii prin blogosfera) si m-am dus glont la calculator. Stiam de aseara ca azi e premierea blogurilor apreciate de MWB si mai stiam si din sursa sigura ca si al meu e printre ele. Tremuram de emotia anticiparii , am deschis febrila pagina de premianti si...minune...blogul meu era intr.adevar , acolo!!!
Cu ochii impaienjeniti de lacrimi de fericire, caut rubrica de comentarii sa multumesc cum se cuvine pentru onoarea facuta, dar...stupoare! Tastatura nu raspunde la comenzi! Intrigata, verific unitatea, misc mufa in orificiul ei, o fixez mai bine, dar...tot nimic! Simt cum ma invadeaza o armata de dracusori nervosi, cum mi se intampla ori de cate ori neprevazutul imi joaca feste. Inghit in sec si incerc sa controlez invazia din capul meu, desi pulsul devine rapid si in mod reflex imi musc buzele de enervare..,ce naiba o avea tocmai acum??
Din ce in ce mai nervoasa, ma apuc si cercetez mai atent si....surpriza!!!! Cablul prezenta urmele clare ale coltilor lui Suri. In secunda urmatoare, deja hoardele de dracusori au spart si ultima citadela a stapanirii mele de sine.
-Suriiiiiiiiii!!!...urlu dezlantuita la bietul motanel socat din cauza tonului meu cu multi decibeli peste medie. Ce-ai facut, animal tampit??...continui eu tirada, furioasa la maxim. Ce-ai avut cu cablul tastaturii, nu-ti mai ajung soarecii imprastiati peste tot?(e vorba de soareci de jucarie, deloc ieftini, luati din pet shop). Tot monologand cu voce tare-ca bietul motan nu putea sa-mi raspunda- apuc un papuc de casa aflat la indemana si arunc spre vinovatul paralizat deja de spaima. Vazand papucul transformat in proiectil ad-hoc, Suri o zbugheste spre baie si se ascunde dupa cosul de rufe. Eu, furioasa, il gasesc si inca tipand la el, il bag in cosul de rufe si-i pun capacul.
-Aici sa stai, animal afurisit ce esti, pana te inveti minte ca nu ai ce cauta la cabluri!!Numai de prostii esti bun!!
Ce mai, deja eram peste poate de nervoasa. Pun mana pe telefon si imi sun iubitul, dar cum toate luucrurile rele s-au vorbit sa se intample astazi, bineinteles ca nici el nu rapunde. Il sun pe celalalt nr, nici acolo nu raspunde. Deja simteam ca sunt victima unui complot universal!
Intr-un final, Alex raspunde la telefon si cu aplombul lui specific ma calmeaza, iar dupa putin timp rezolva si problema cablului sectionat. Deja incep sa ma simt mai bine si ma apuc sa concediez dracusorii dezlantuiti.
Reintoarsa acasa, pun tastatura la locul ei si ma duc sa eliberez vinovatul din inchisoarea lui. Cand ridic capacul, el dormea linistit in rufele din cos...ce era sa mai zic?
M-am postat la birou si m-am apucat sa fac ceea ce aveam de gand inainte sa descopar pocinogul matei mele hiperactive.
Ce mai, azi a fost o zi cat o saptamana! Dar totul e bine cand se termina cu bine, nu? Eu mi-am "incasat" premiul virtual, iar Suri toarce linistit in cosuletul lui, bucuros ca a scapat cu blanita intacta...cel putin, pana data viitoare !
Nu ma intelegeti gresit,il ador pe Suri, dar cateodata pur si simplu imi vine sa-l strang de gat!!
Cu ochii impaienjeniti de lacrimi de fericire, caut rubrica de comentarii sa multumesc cum se cuvine pentru onoarea facuta, dar...stupoare! Tastatura nu raspunde la comenzi! Intrigata, verific unitatea, misc mufa in orificiul ei, o fixez mai bine, dar...tot nimic! Simt cum ma invadeaza o armata de dracusori nervosi, cum mi se intampla ori de cate ori neprevazutul imi joaca feste. Inghit in sec si incerc sa controlez invazia din capul meu, desi pulsul devine rapid si in mod reflex imi musc buzele de enervare..,ce naiba o avea tocmai acum??
Din ce in ce mai nervoasa, ma apuc si cercetez mai atent si....surpriza!!!! Cablul prezenta urmele clare ale coltilor lui Suri. In secunda urmatoare, deja hoardele de dracusori au spart si ultima citadela a stapanirii mele de sine.
-Suriiiiiiiiii!!!...urlu dezlantuita la bietul motanel socat din cauza tonului meu cu multi decibeli peste medie. Ce-ai facut, animal tampit??...continui eu tirada, furioasa la maxim. Ce-ai avut cu cablul tastaturii, nu-ti mai ajung soarecii imprastiati peste tot?(e vorba de soareci de jucarie, deloc ieftini, luati din pet shop). Tot monologand cu voce tare-ca bietul motan nu putea sa-mi raspunda- apuc un papuc de casa aflat la indemana si arunc spre vinovatul paralizat deja de spaima. Vazand papucul transformat in proiectil ad-hoc, Suri o zbugheste spre baie si se ascunde dupa cosul de rufe. Eu, furioasa, il gasesc si inca tipand la el, il bag in cosul de rufe si-i pun capacul.
-Aici sa stai, animal afurisit ce esti, pana te inveti minte ca nu ai ce cauta la cabluri!!Numai de prostii esti bun!!
Ce mai, deja eram peste poate de nervoasa. Pun mana pe telefon si imi sun iubitul, dar cum toate luucrurile rele s-au vorbit sa se intample astazi, bineinteles ca nici el nu rapunde. Il sun pe celalalt nr, nici acolo nu raspunde. Deja simteam ca sunt victima unui complot universal!
Intr-un final, Alex raspunde la telefon si cu aplombul lui specific ma calmeaza, iar dupa putin timp rezolva si problema cablului sectionat. Deja incep sa ma simt mai bine si ma apuc sa concediez dracusorii dezlantuiti.
Reintoarsa acasa, pun tastatura la locul ei si ma duc sa eliberez vinovatul din inchisoarea lui. Cand ridic capacul, el dormea linistit in rufele din cos...ce era sa mai zic?
M-am postat la birou si m-am apucat sa fac ceea ce aveam de gand inainte sa descopar pocinogul matei mele hiperactive.
Ce mai, azi a fost o zi cat o saptamana! Dar totul e bine cand se termina cu bine, nu? Eu mi-am "incasat" premiul virtual, iar Suri toarce linistit in cosuletul lui, bucuros ca a scapat cu blanita intacta...cel putin, pana data viitoare !
Nu ma intelegeti gresit,il ador pe Suri, dar cateodata pur si simplu imi vine sa-l strang de gat!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va ascult cu placere