Scrisoare catre mine

    Buna, draga mea! Sunt eu, alter-ego.ul tau. M-am gandit sa-ti scriu, ca sa te ajut cu dilemele tale.
Nu, nu e nimic in neregula cu tine, sau cu sentimentele tale. Asa e bine...sau ar trebui sa fie. Nu te stradui sa explici cum esti si de ce, pentru ca nu e nevoie. Cine te cunoaste si te iubeste, te accepta asa cum esti. Nu trebuie sa fii mai desteapta sau mai frumoasa, trebuie sa fii TU! Fara exagerari, cosmetizari, explicatii sau crize de orgoliu refulat.. Incearca sa intelegi ca oamenii sunt asa cum sunt si nu ii poti schimba tu. Educatia se dobandeste, dar nu si caracterul, e ceva cu care te nasti si nu toti au idee cum se defineste...poate pentru ca nu au asa ceva...
        Ceea ce poti face tu e doar sa iubesti...sa iubesti si sa accepti imperfectiunile oamenilor, exact asa cum doresti ca si ei sa le accepte pe ale tale.. Asa e si cu EL...
Daca nu te iubeste cum ai vrea tu, asta nu inseamna ca nu te iubeste din toata inima...un om destept a spus asta si ai face bine sa o crezi, ca e adevarata!
         Fiecare om e cladit dupa un anume calapod, are felul sau de a se manifesta si exprima, dar chiar daca nu striga in gura mare ca te iubeste, sau nu e capabil nici macar sa o sopteasca la urechea ta, asta nu inseamna ca nu urla in el insusi. In definitiv de ce ai nevoie de cuvinte? Faptele sunt cele ce conteaza, iar faptele lui "striga" despre dragoste. Despre Dragoste cu majuscule, asa cum ti-ai dorit tu. Iar tu...orbita de nuante nu ai vazut esentialul...si ai gresit!
       Dragostea raneste atunci cand nu e inteleasa. Frustrarea isi face loc, se insinueaza in creier si perverteste totul. Devii irational si orb, iar greselile se succed una dupa alta...ranind si ucigand...
Asta ai facut tu:ai ranit sentimentele omului ce te iubeste din tot sufletul, chiar daca nu o face in modul declarativ in care ai vrea tu sa o faca....dar TE IUBESTE!!
       Iar tu l-ai ranit si l-ai dat la o parte...i-ai spus cuvinte grele ce nu pot fi sterse prea usor, oricate lacrimi ai varsa.Credeai ca il urasti, dar n-ai inteles ca opusul dragostei nu e ura, ci indiferenta. Dragostea si ura merg mana in mana, le desparte doar un fir, dar acea ura exista doar in minte,in imaginatie nu si in inima...Sufletul e cel ce plateste pentru greselile unui orgoliu exacerbat, dar nu e niciodata prea tarziu  sa iti ceri iertare. Poate ca nu indreapta raul facut, dar cu siguranta, toarna balsam pe rani si dechide usa catre dialog. Inainte de a cere celorlalti sa te inteleaga, va trebui sa intelegi si tu ca nu toate lucrurile sunt asa cum crezi, ca nu poti avea intotdeauna dreptate si ca nu exista doar alb si negru...mai e si gri.
      Ar trebui sa intelegi ca nu toti barbatii sunt la fel...daca cel de dinainte te-a ranit, nu e obligatoriu ca o va face si EL...nu e corect sa plateasca pentru niste vini ce nu-i apartin. Iubeste-l asa cum e, fara sa pui intrebari retorice si sa cauti raspunsuri ce nu exista. Ia ce ti se ofera si traieste viata AZI, pentru ca maine s-ar putea sa nu existe...si nu vei avea timp nici macar sa regreti. Nu masura cuvinte si nu cere imposibilul, pentru ca asa vei uita sa apreciezi ce exista cu adevarat, vor trece pe langa tine si vei muri fara sa fi trait cu adevarat vreodata.
Iubeste, iarta, daruieste si vei fi fericita. Cand vei simti nevoia sa ai confirmarea ca te iubeste, nu-l intreba nimic, doar priveste in ochii lui si vei citi raspunsul. A fost mereu acolo, doar ca tu nu ai privit niciodata cu atentie in ei. Era acolo, cand iti era frig, bratele lui te incalzeau, cand aveai febra, el iti tinea capul sa-ti bei ceaiul,  la pieptul lui te ascundeai speriata de o scena din filmul ce il priveati si el glumea pe seama fricii tale, era acolo cand trupurile vi se impleteau extatic si  cand mainile vi se uneau complice in tihna placuta de "dupa..."....intotdeauna a fost acolo, in ochii lui, iar el a fost intotdeauna acolo, pentru tine.
      E inca acolo...depinde insa de tine pentru cat timp....daca nu actionezi acum, timpul o va sterge, precum valurile marii tarmul...si degeaba vei plange...