Duzina de cuvinte-A doua sansa

   

       De curand, Viata m-a provocat la un joc de sah. M-a asezat la masa si mi-a pus in fata realizarile si esecurile, bunele si relele. Am inghitit in sec, tematoare, stiind ca nu totul era imaculat in arhiva, un gand murdar, sau chiar doua se ratacisera pe acolo si ma temeam de consecinte...dar ea a zambit binevoitoare si pentru o clipa, mi-a dat impresia ca nisipul din clepsidre s-a oprit, doar pentru mine, oferindu-mi acel dar nepretuit, ireal si de neinchipuit, al celei de a doua sanse:de a-ntoarce timpul din neobositele-i rostogoliri catre vesnicii, pentru a putea indrepta eroarea unei clipe. Am pus in paranteze toate ezitarile, am suprimat greselile, am redus framantarile si am dat raspuns retoricelor. Totul, ordonat, sortat alfabetic dupa continut si subtanta, dovezi vii ale timpului petrecut in alte sfere, acolo unde clipele se aduna in galeti ce se golesc ulterior in neguri de nepatruns, clipe ce nu mai pot fi recuperate nici macar din amintiri. M-am infiorat, ingrozita, de tacerea si raceala din jurul meu, dominata de strania senzatie ca sunt invizibila, o fantoma vie intr-o lume moarta, iar frica ma impresura perfida, hohotind salbatic. Dar acel ras nebun m-a provocat si sfidatoare, m-am opus negurii si fricii, m-am smuls din imbratisarea lor si...m-am trezit.
Langa mine statea zambitoare o femeie frumoasa, imbracata in alb si a durat cateva clipe sa realizez ca nu era un inger, ci medicul ce ma trata. Zambea linistitor: "Bine-a-ti revenit printre noi, doamna. Operatia a decurs cu succes, tumora a fost rezectata in totalitate, iar sansele de recuperare totala sunt foarte mari, imi spuse ea, increzatoare." Am zambit chipului angelic in timp ce amintirile dadeau navala din ungherele unde se ascunsesera de teama mortii iar realitatea se reaseza ca un joc de puzzle in mintea mea. Acum imi aminteam totul...diagnosticul, boala, frica,operatia... Am rasuflat usurata, ticaitul monoton al monitorului ce-mi masura pulsul si activitatea cerebrala, suna linistitor si viu in urechile mele. Mi-era somn...doctorita zambitoare isi lua ramas bun,insa eu am apucat-o de mana: Doamna doctor, va rog frumos, puteti face ceva pentru mine?
-Daca pot, sigur ca da, raspunse ea amabila...
-As dori un autograf, va rog...
- Un autograf?...uimirea ii rotunji ochii, la neobisnuita intrebare... de ce??!
-Pentru ca astazi mi s-a dat o a doua sansa, iar acest autograf imi va aminti mereu ca timpul e ireversibil, iar faptele de azi sunt consecintele de maine.
Din nou, acel zambet uluitor aparu pe fata ei,  imi semna autograful dorit, apoi pleca, iar eu ma afundam linistita in bratele unui Morfeu prietenos, in timp ce, alaturi, in perfuzii, Viata picura lin promisiuni ale zilei de maine...nu inainte insa de a da un triumfator sah-mat mortii...deocamdata...

Duzina de cuvinte o gasiti la Psi