Up Life!

Ma duc la Fundeni, pentru checking-ul lunar. Ca de obicei, lume multa, amarata, medici, asistente, brancardieri, usi trantite, galagie, bolnavi. O atmosfera irespirabila, sufocanta, cu iz de speranta amestecata cu teama si mai ales, iz de moarte! Fundeni-ul isi merita cu prisosinta numele!!...
Ajung la medicul meu, bat la usa si sunt poftita sa intru. Inauntru, profesorul, doua asistente, 2 stagiari si o doamna mai in varsta, a carei fata trada o mare suferinta. Brusc, am simtit ca mi se usuca gatul, fara sa stiu de ce exact si am mormait un "buna ziua" sugrumat. Zambitor, profesorul ma pofti sa iau loc si apoi adresandu-se doamnei inlacrimate ii spune: "Uitati-va la doamna. Nu pare bolnava, nu? Si totusi si dansa are cancer! E stationar cu sperante foarte mari de remisie! Nu intotdeauna cancerul inseamna moarte", conchide dansul la final. Ochii doamnei ma sfredelesc cateva secunde, apoi, intr-o izbucnire isterica, aud : " Nu e drept!! NU,NU E DREPT!!!! Doamna asta e mai in varsta, copilul meu are doar 26 de ani!!" Si izbucneste in plans, hohotind cu o deznadejde ce mi-a facut pielea de gaina. Pe moment am simtit cum creste furia in mine, dar replica mi-a murit pe buze, vazand durerea ei. Ce poti spune unei mame careia ii moare copilul? Din experienta stiu ca nimic!!. Indiferent ce ai spune, nu ajuta. M-a cuprins brusc anxietatea, m-am ridicat, i-am spus profesorului din mers ca voi reveni maine si am iesit pe usa inainte sa ma opresca cineva. Am alergat pe holuri pana afara, plangand fara sa ma pot controla. Iesind, am tras cu nesat aer in piept si chiar m-am bucurat de frigul ce musca din mine, fiindca uitasem sa imbrac haina. Nu era soare afara, nu era frumos, dar macar traiam sa pot vedea si acesta zi, pe cand altii, n-au mai avut norocul asta. Sau vor muri maine. Moartea nu alege dupa varsta, culoare, statut social sau cont bancar. Si nu se satura niciodata....si atunci...pentru ce sa ma plang de ploaie, de frig, de nori, cand totul musteste de viata in jur iar eu ma pot bucura de ele? Viata ne e data fara sa fim intrebati si la fel ne e si luata. Daca stam sa privim doar neajunsurile, uitam sa o traim. Iar eu am foarte motive sa ma bucur de ea, fie doar si pentru o "ieseala" in club si dansat pe mese, sau pentru cei doi ochi albastri ce ma asteapta acasa. 
Am urcat in autobuz, m-am asezat in spate si am plans tot drumul spre casa...de durere, de dor, de usurare, de recunostinta. Traiesc si asta merita pretuit!

Viata ca un grapefruit

Ne trec zilele in sir monoton,  dulci sau acide, in acelasi ton in care a fost si ieri sau alaltaieri si cum, probabil, va fi si maine.Zile placide, sterse, sau zile pline de entuziasm si zambete largi, zile ca o promisune si zile ca o parere de rau...dar fiecare zi isi are lectia ei. O lectie de viata, ce putini o recunosc si mai putini iau aminte.
 In fiecare zi inveti ca oamenii sunt facuti pentru a dezamagi si fara minte este cel ce crede in om.
In fiecare zi inveti ca Dumnezeu e la distanta doar de o rugaciune si nici icoane zugravite, nici canoane fara rost impuse de popi grasi si antihristi,nu te pot tine departe de El
In fiecare zi inveti ca orice clipa isi are valoarea ei, dar cu care nu te vei mai intalni vreodata.
In fiecare zi inveti ca trandafirii au viata scurta, dar bucuria primirii lor dainuie o viata.
In fiecare zi inveti ca miracolele exista si chiar tu traiesti unul.
Inveti ca, daca asteptarile iti sunt inselate, vinovatul esti doar tu, cel ce ai construit iluzii.
Inveti ca, lacrimile elibereaza, purifica, dar nu rezolva problema.
Inveti ca, orice moneda are doua fete.
Inveti ca, omenii cei mai apropiati iti vor produce cele mai mari dezamagiri, tocmai pentru ca ai cele mai mari asteptari de la ei.
Inveti ca, oricat de mult vei iubi, nu vei primi aceeasi masura inapoi.


Viata iti ofera niste lectii minunate, prin orice se intampla in jurul tau, prin orice faci, daruiesti sau primesti.
Traind, inveti sa dai din coate sa razbati, dar in aceeasi masura inveti ca niciun compromis nu iti va aduce fericirea. Ca ti se va masura cu aceeasi masura cu care masori, vei primi mult mai putin decat daruiesti, vei fi aratat cu degetul si pus la colt pentru vini inchipuite, acuzat de fapte fara insemnatate reala, dar, in final ramai doar tu si constiinta ta ca avocat, sa te apere. Inveti ca suntem suma alegerilor ce le facem noi si nu cei de langa noi, ca, daca intindem mana deasupra flacarii ne ardem, inveti sa te feresti de ploaie, ca si de vant si mai mult, de oameni falsi.
Inveti sa nu mai crezi in promisiuni, nici macar in tine si cat mai putin in ceilalti.



Inveti ca poti vorbi mult, fara sa spui nimic, ca nu poti arata cu degetul pe altul fara sa te vezi mai intai pe tine, ca ceilalti pot avea paie in ochi, dar tu ai barna, ca adevarata scoala nu e o universitate de renume, ci scoala vietii unde se calesc caracterele si se dezvolta personalitatile.


Inveti ca discernamantul e important in alegerile facute, ca frumusetea fara inteligenta e ca o nuca goala lovita de pereti, ca intelepciunea tanarului e doar nebunie, iar iubirea e o poveste eterna al carei termen de garantie dureaza 3 ani!


Inveti ca hainele de brand si fardurile nu valoreaza nimic in salonul din sectia de Oncologie, ca poti plange singur fara sa trezesti interes, sau poti rade zgomotos fara sa fii vesel cu adevarat.
Inveti ca durerile sunt mai dese ca bucuriile, dar tocmai ele sunt cele ce te formeaza ca OM.
Inveti ca "Te iubesc" e mult prea pretios sa-l spui prea des si prea usor si fara valoare cand e spus din interes.
Inveti ca trebuie sa taci cand nu ai nimic de spus. Ca fericirea e ceva ce poti avea in fiecare zi, dar o construiesti singur, nu o astepti cadou. Ca viata nu are pret, dar gesturile marunte o pot schimba.
Ca lucrurile simple au valoare, iar uneori, oamenii te pot surprinde. Placut!


Inveti ca iubirea adevarata se intalneste o singura data si o recunosti dupa zambetul ce-i lumineaza fata cand te vede, mesajele scurte dar de efect, felul in care te cuprinde in brate noaptea si sarutul ce ti-l da dimineata. Dragostea e totalul gesturilor mici si simple, nu a declaratiilor mari si sforaitoare.

Viata te invata cum sa traiesti, ca intr-o zi sa nu realizezi ca, de fapt, doar ai existat. iar in urma ta nu a ramas NIMIC!!

Duzina de cuvinte-A doua sansa

   

       De curand, Viata m-a provocat la un joc de sah. M-a asezat la masa si mi-a pus in fata realizarile si esecurile, bunele si relele. Am inghitit in sec, tematoare, stiind ca nu totul era imaculat in arhiva, un gand murdar, sau chiar doua se ratacisera pe acolo si ma temeam de consecinte...dar ea a zambit binevoitoare si pentru o clipa, mi-a dat impresia ca nisipul din clepsidre s-a oprit, doar pentru mine, oferindu-mi acel dar nepretuit, ireal si de neinchipuit, al celei de a doua sanse:de a-ntoarce timpul din neobositele-i rostogoliri catre vesnicii, pentru a putea indrepta eroarea unei clipe. Am pus in paranteze toate ezitarile, am suprimat greselile, am redus framantarile si am dat raspuns retoricelor. Totul, ordonat, sortat alfabetic dupa continut si subtanta, dovezi vii ale timpului petrecut in alte sfere, acolo unde clipele se aduna in galeti ce se golesc ulterior in neguri de nepatruns, clipe ce nu mai pot fi recuperate nici macar din amintiri. M-am infiorat, ingrozita, de tacerea si raceala din jurul meu, dominata de strania senzatie ca sunt invizibila, o fantoma vie intr-o lume moarta, iar frica ma impresura perfida, hohotind salbatic. Dar acel ras nebun m-a provocat si sfidatoare, m-am opus negurii si fricii, m-am smuls din imbratisarea lor si...m-am trezit.
Langa mine statea zambitoare o femeie frumoasa, imbracata in alb si a durat cateva clipe sa realizez ca nu era un inger, ci medicul ce ma trata. Zambea linistitor: "Bine-a-ti revenit printre noi, doamna. Operatia a decurs cu succes, tumora a fost rezectata in totalitate, iar sansele de recuperare totala sunt foarte mari, imi spuse ea, increzatoare." Am zambit chipului angelic in timp ce amintirile dadeau navala din ungherele unde se ascunsesera de teama mortii iar realitatea se reaseza ca un joc de puzzle in mintea mea. Acum imi aminteam totul...diagnosticul, boala, frica,operatia... Am rasuflat usurata, ticaitul monoton al monitorului ce-mi masura pulsul si activitatea cerebrala, suna linistitor si viu in urechile mele. Mi-era somn...doctorita zambitoare isi lua ramas bun,insa eu am apucat-o de mana: Doamna doctor, va rog frumos, puteti face ceva pentru mine?
-Daca pot, sigur ca da, raspunse ea amabila...
-As dori un autograf, va rog...
- Un autograf?...uimirea ii rotunji ochii, la neobisnuita intrebare... de ce??!
-Pentru ca astazi mi s-a dat o a doua sansa, iar acest autograf imi va aminti mereu ca timpul e ireversibil, iar faptele de azi sunt consecintele de maine.
Din nou, acel zambet uluitor aparu pe fata ei,  imi semna autograful dorit, apoi pleca, iar eu ma afundam linistita in bratele unui Morfeu prietenos, in timp ce, alaturi, in perfuzii, Viata picura lin promisiuni ale zilei de maine...nu inainte insa de a da un triumfator sah-mat mortii...deocamdata...

Duzina de cuvinte o gasiti la Psi

Viata in cuvinte

                            Cuvintele pot da viata....la fel cum pot ucide...

Culori de viata

      Am pictat un curcubeu in suflet, sa maschez griul ramas dupa plecarea ta.
 Am furat o raza din soare si am poleit pustiul.
 Am alungat deznadejdea si am sadit in loc speranta.
 Am uscat lacrimile si am pus in loc un zambet.
 Am rupt din stele vise si le-am dat iarasi viata.
Am adunat in palme norii si am incalzit ploaia.
Te-am readus in ganduri si te-am recladit cu maini de Pygmalion si suflet de Galatee...
        Acum sufletul meu te asteapta innoit in culori vii...stie ca vei reveni...
                              ... intr.o zi.

"Vorbeste Doamne, caci robul tau asculta..."

AMIN!!