miercuri, 11 aprilie 2012

Viata ca un dar- Saptamana Patimilor

             Viata....un dar nepretuit ce pentru unii e doar o povara cu care nu se pot descurca nicicum, o insiruire chinuitoare de esecuri, ratari, intrebari retorice si usi trantite in fata. Destine frante inainte de a se naste, condamnate prin mostenire genetica sau simpla apartanenta sociala. O insiruire de conditii stranii, ilogice si total nefiresti, dar adoptate in tacere cu deferenta robului ce se pleaca in fata stapanului prin gestul reflex mostenit inca din pantecele mamei. "Nicicand un profet n-a fost bine primit in patria lui" spunea Isus ucenicilor sai si acest adevar e inca dureros de prezent si in ziua de azi, desi fiecare dintre noi ne lepadam cu indarjire de mostenirea lui  Barabas, batandu-ne cu pumnii in piept ca suntem crestini si noi in niciun caz nu l-am fi recuzat pe Isus, alegandu-l pe rebel, nestiind ca nu suntem decat unelte oarbe intr-un plan divin ce ne depaseste cu mult, orbi in nestiinta noastra, nerecunoscatori in ratacirea noastra, criminali prin indiferenta si ignoranta, oi mute ce se indreapta catre macelar cu zambetul pe buze atata timp cat inca in stomac se mai digera ultima masa.
             Viata nu ne-a fost data la intamplare, nu ne apartine, nici trupul muritor ce-l stapanim vremelnic si de care abuzam fiecare cum ne duce capul, in functie de epoca, "progres" sau" stralucitoare "descoperiri chimice sau medicale. Imbatati de propria noastra importanta, cream rachete sa zburam pe Luna, inventam aparate electronice ce pot inlocui omul, dar nu suntem capabili sa luptam cu propriile noastra slabiciuni, sa urmam un ghid simplu si foarte explicit de viata, dictat de insusi Creatorul vietii ucenicilor Sai, sa facem deosebirea elementara intre Iubire si simplul dezmat, intre sex si daruire totala, intre prostitutia morala si calitatea sentimentelor reale, in schimb umplem buzuarelel psihologilor, paginile revistelor sau in ultima instanta, cimiterele cu povestile stupide ale labilitatii si incapacitatii noastre de a lupta cu noi insine, de a ne asuma existenta si responsabilitatile, esecurile ca si realizarile, de nu impovara umerii celui de langa noi cu vini imaginare si responsabilitati inchipuite. Progresul omului modern e de fapt un inimaginabil regres moral, tipologic, existential si in toate formele imaginabile. Durata de viata a scazut drastic, bolile sau diversificat si inmultit in ciuda numeroaselor si stralucitelor succese in medicina, obtinute cu pretul catorva milioane de animalute nevinovate condamnate la moarte de un OM lacom si imoral, perfid si ingrat, a carui existenta murdara si labila aduce moarte acolo unde nu poate crea viata, cu toate incercarile si "progresele" lui de a-l inlocui pe Dumnezeu.
      Altruismul, omenia sau onestitatea au devenit simple cuvinte in dictionare, modestia, caracterul si adevaratele valori dupa care se ghidau candva parintii nostrii au disparut de mult, fiind inlocuite cu succes de asa numita "libertate", prin care adolescentii si copii nostri inteleg "dreptul" de a se imbraca cat mai desantat, sub falsa impresia ca sunt "cool", ca se pot manifesta agresiv si arogant printr-un limbaj ce niciun dictionar din lume nu il poate traduce, sau in gesturi care de care mai stupide si ilogice ce ii duc in final in inchisori, ospicii sau in mormant, fetele se intrec care mai de care in a-si expune cat mai mult anatomia, nemailasand loc imaginatiei absolut deloc, inchinandu-se Zeului Botox sau Silicon fara rezerve, un iubit cu ani cat mai multi si portofel cat mai "gras" fiind idealul lor cel mai arzator, ca si dorinta de a straluci, fie chiar si pentru o seara pe firmamentul unui Bamboo sau Bellagio, nicidecum sa-si adauge pe un CV nume precum Harvard sau Oxford...suflete vandute fara pic de constiinta la ruleta placerilor inchipuite, a supramediatizarilor TV sau a internetului, dorinti vinovate hranite pana la saturatie de postari ilegale pe diferite site-uri dubioase prin continut si provenienta...si asta e doar o mica parte din hidoasa fata a realitatii gloriosului secol XXI si a uluitorului "progres" de la crearea lui Adam, pana la inventia Microsoftului. Ne sinucidem lent si constant  intr-un mod inconstient si agresiv, mintindu-ne pana la intoxicare ca "evoluam". Serios?....si atunci cum de nu se vede nimic in plan real?...suntem intoxicati cu reclame ce ne baga pe gat diverse produse alimentare sub deja ultraobisnuitul slogan"bio", desi imediat apar articole ce ne avertizeaza de pericolul ingerarii lor. Carnea e nociva, laptele e infestat, branza e daunatoare, legumele sunt create artificial, fructele sunt obtinute sintetic, aerul e poluat, stresul ne scurteaza viata, iar munca ne duce la epuizare...si atunci la ce mai traim?...pentru ce?...si ce naiba am facut cu VIATA primita in dar???
        Cine suntem si incotro ne indreptam? Carui Dumnezeu ne inchinam de fapt si in ca lume fantastica traim?
E Saptamana Luminata si se apropie Pastele, a doua mare sarbatoare ortodoxa si ne grabim sa maturam praful din case si sa vopsim ouale, sa taiem mielul si sa pregatim cozonacii, dar ce facem cu sufletul nostru, cu viata noastra? Tinem un post formal, dam o fuga la biserica, ne spovedim sub poala popii, ii sarutam mana, batem trei matanii, aruncam doi gologani in cutia milei si alergam fericiti catre casa unde ne asteapta ospatul nu inainte de a bate, macar de ochii lumii, doua cruci largi la iesirea din biserica, atenti sa ne vada lumea cat de piosi si morali suntem!! Nu-i asa, crestine? Nu e asa ritualul tau de Paste? Nu pentru asta a creat biserica ta acesta sarbatoare?...sa-ti dea ocazia sa ascunzi gunoiul sub covor, sa iti mai amintesti pe fuga de un Mantuitor rastignit El stie pentru ce ca tu nu iti poti aduce aminte, de altfel nici macar nu e important din moment ce acasa te asteapta drobul si friptura, manelele in difuzoare si vinul sau coniacul in pahare...
              Trist!! Infiorator de trist chiar...in graba ta catre masa imbelsugata, ai observat cersetorul de la coltul bisericii ce intindea mana umil catre tine? Ti-ai amintit sa-i multumesti sotiei pentru gesturile marunte si atat de obisnuite in casa incat nici nu le mai observi, i-ai multumit sotului ca a platit factura la intretinere, sau ti-ai ascultat fiica cand inima i se frangea sub durerea primei dezamagiri amoroase? I-ai cerut iertare vecinului ca i-ai calcat iarba si i-ai zambit in semn de multumire vanzatoarei de la bacania din colt ce te serveste zilnic cu paine?...si mai presus de toate i-ai multumit lui Dumnezeu pentru viata ce ti-a daruit-o, pentru sanatate si ceea ce ai pe masa si i-ai cerut iertare pentru uitarea in care Il arunci atunci cand iti e bine?
       Daca toate astea iti sunt straine si te regasesti doar in cele de mai sus, atunci ceva e ingrozitor de gresit in existenta ta, iar tu nu esti decat un nr intr-o lunga statistica si nu un individ cu o viata adevarata, remarcabila si implinita si mai presus de toate, nu esti crestin. Esti doar o imitatie ieftina, o entitate ce respira in mod reflex si vietuieste fara a trai cu adevarat.
     De vrei sa fii crestin, fii mai inainte om, aminteste-ti niste reguli simple de viata, iubeste, daruieste, ajuta si iarta. Nu poti iubi pe cel de langa tine, daca mai inainte  nu te ubesti pe tine si nu poti obtine iertarea daca nu ierti.
      Iarta-te, iubeste-te, respecta-te si o vor face si ceilalti la randul lor.
         E Saptamana Mare...inseamna pentru tine mai mult decat cateva zile libere si prilej de imbuibare si dezmat? Acum 2000 de ani, pe o cruce pe Golgota murea un Dumnezeu ca tie sa ti se dea viata, iar azi, acelasi Dumnezeu coboara din cerurile inalte sa te intrebe"...Eu murit-a-m pentru voi,pe cruce rastignit, batjocorit si batut cu pietre, iar voi ce-Mi faceti azi?..."...ai un raspuns pentru El?
Si stii ce e cu adevarat trist? ca toate acele reguli si porunci ce El ti Le-a dat erau pentru tine, nu pentru El, pentru ca viata ta sa fie plina si armonioasa, pentru ca El, cu sau fara tine, tot ramane Dumnezeul Atotputernic, iar tu esti doar praf risipit de vant....
Sarbatori Fericite sa aveti!

6 comentarii:

Va ascult cu placere