La final de vechi si inceput de nou

   S-a mai scurs un an in clepsidra timpului si acum  va trece in nemurire, lasand loc unuia nou, mult asteptat si usor temut.Oare el ce ne va aduce?.. E timpul cand se reinnoada legaminte, sa fac noi promisiuni, se pun dorinte si se trage linie la trecut, scotand de la naftalina Speranta!!
    E vremea Anului Nou, e timpul reinnoirii in ganduri si in fapte! De maine vom fi altii in fapt ca si in calendare. Vom fi mai buni, mai atenti, mai grijulii si mai preocupati de bine...vom fi noi ca si anul ce vine!
Ramas bun, 2011!! Bine-ai venit 2012!! Tu ce ne-ai pregatit?

Romania-pro si contra

       Sincera sa fiu, e foarte dificil sa scriu acest articol. Dificil, pentru ca sentimentele mele sunt ambivalente fata de acest subiect...si e destul de greu de exprimat in cuvinte aceste sentimente.
Probabil pentru cei ce nu au cunoscut strainatatea, aceasta e un miraj, un fel de "pom laudat" la care te duci cu sacul si gata, ti-ai rezolvat toate problemele...pentru mine insa, nu-i asa. Imi iubesc tara...si in acelasi timp o urasc!!
       Imi place mirajul strainatatii si tot acel "el dorado" al ei, dar ma inspaimanta gandul desradacinarii...
Am avut nenumarate ocazii sa plec, oportunitati de job, de cariera, de "maritis" chiar, dar niciodata nu am avut taria sa o fac.Niciodata nu am rezistat mai mult de o luna departe de casa, departe de ai mei.
       De-ar fi fost sa plec,as fi plecat pentru ca urasc din rasputeri mentalitatea romanului, urasc comoditatea si duplicitatea lui, urasc "smecheria"  si lasitatea ce-l caracterizeaza, oportunismul din el si ignoranta, urasc gaurile din asfalt si existenta cainilor vagabonzi, la fel cum urasc realitatea azilelor pline de batrani rapusi de saracie si boala, a copiilor abandonati si cozile din farmacii cand aduc medicamente compensate,  imbulzeala de sarbatori din biserici, la imparteala sarmalelor de miluiala si la sarutarea unor moaste neputincioase, in speranta unor miracole facile si consistente!
    Avem politicienii ce-i meritam alesi in schimbul unei galeti si cateva kg de malai sau faina, sau cu voturi cumparate cu 50 lei in fata sectiilor de votare, avem un sistem sanitar inexistent, o politica monetara falimentara, o mentalitate de "turma" ingrozitoare si o indolenta crasa ce ne condamna si pe noi si generatiile urmatoare la o realitate lipsita de perspectivele reale ale unei vieti mai bune. Ne mor copiii cu zile in spitale lipsite de medicamente si condamnati de lacomia si lipsa de omenie a unor doctori ce au uitat de mult de Hipocrate si juramantul sau, ne moare speranta in fata realitatii , ne mor visele in ziua de salariu si perspectivele in fata birocratiei...etc, etc, etc! Dar mai avem si foarte multi copii talentati, premianti la olimpiade mondiale, avem credinta in Dumnezeu si traditii bine pastrate, avem identitate proprie si nationala si avem puterea de a visa cu ochii deschisi si curajul de a striga ce ne doare.
      Ma intristeaza  ce se intampla in tara asta si mi-as dori tare mult sa pot  schimba ceva si pentru asta mi-am propus  sa imi schimb mentalitatea, sperand  ca si altii imi vor urma exemplul. Incerc sa fiu eu "buturuga cea mica" in speranta, poate ilara si absurda, ca, intr-o zi, ceva se va schimba. Si incerc sa vad doar partile pozitive, oricat de putine ar fi.
    Insa n-am plecat... pentru ca nu ma vad traind nicaieri altundeva. N-am plecat, pentru ca nu-mi pot lua mortii cu mine nicaieri, nu pot inlocui amintirile si nici regasi caldura oamenilor ce-i cunosc aici.
     New York.ul e maret, dar ii lipseste pitorescul Bucurestiului, California e miraculoasa, dar nu are racoarea Carpatilor, Spania e un vis, dar la trezire nu auzi cocosii cantand, Orientul e magic, dar nu are mirificul Bucovinei, sau misterul Dobrogei...ei au aurul, noi avem ardelenii, ei au obiectul, noi avem spiritul, ei au concretul, noi avem legenda. In orice colt din Romania gasesti o farama de lume, dar niciun colt de luma nu gasesti o particica din Romania. Ne pastram traditiile cu sfintenie si ne luptam sa pastram macar istoria vie, marturia a ceea ce am fost odata. Noi am dat lumii legende precum Brancusi, Eminescu, Enescu sau Nadia Comaneci, iar asta chiar conteaza. Imi place sa cred ca a fi roman e mai mult decat acea istorie de care suntem atat de mandri.
         Nu stiu cum e pentru altii, dar pentru mine ideea plecarii e de neconceput.
Am ramas aici, pentru ca aici mi-e inima...ingropata intr-un mormant mic, dintr-un cimitir anonim, dar romanesc!
       As fi dorit totusi, sa fi avut mai multe motive....inca mai sper ca intr-o zi, in "Dorel"se va trezi constiinta civica, "pitzipoanca" din tinerele noii generatii va disparea,  mall.ul nu va mai principalul motiv al existentei lor si idealul de cariera va fi altul decat cea de asistenta cvasidezbracata si ceva mai mult decat prostuta, zambind tamp in emisiunile de un vulgar tipator ale lui Capatos sau altii asemenea, unde sunt promovate mediocritatile sau nonvalorile unei generatii ratacite ... Asa sunt eu, o visatoare incurabila...
   
 
         "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie...........
                         la trecutu-ti mare, mare viitor!!"

       "Muntii nostri aur poarta,
                            noi cersim din poarta-n poarta..."
                                               Ce paradox!!

Articol participant la concursul Blog Power, editia a 5.a cu tema : Romania: de ce as pleca si de ce am ramas" propusa de castigatoarea editiei trecute, Nuta Gangan Istrate
   Alte articole inscrise:http://aburi-de-cafea.blogspot.com/2011/12/de-ce-as-pleca-de-ce-am-ramas.html#axzz1hyPzqkIT

Miercurea fara cuvinte - Ganduri invalmasite

Cand in vise ninge

      Ma ninge in suflet cu fulgi de diamant si frigul ma patrunde adanc in oase... tresar, trezita din ganduri si imi sterg ochii impaienjeniti de lacrimi grele. La ce bun atatea lacrimi? Qui prodest...? Iubirea isi are propriile reguli rescrise de mii de ori, reguli ce doar inimile bolnave de ea le cunosc. M-am imbolnavit si eu de ea...si inca nu m-am vindecat, dar nici n-am facut vreodata vreun efort serios in directia asta...sunt mai bolnava fara iubire...bolnava de moarte.  Ma dor gandurile invalmasite si vorbele nerostite, ma ucide lent dorinta innabusita si tacerile tipate strident in dialoguri imaginare!! Ma dor urmele pasilor tai prin sufletul meu, ma ard sarutarile date pe fuga, absent si indiferent, sub presiunea timpului implacabil ce-si alege mereu alte prioritati, care de care mai banale, uitand insa ca nu traim decat o singura data, iar iubirea adevarata o poti astepta o viata fara sa o intalnesti...dar...uite...eu sunt aici...si te iubesc!
     Si plang in mine insami cu ascunse lacrimi dar merg mai departe zambind, sub fulgii reci si umezi ce-mi imbraca genele in promoroaca, dar imi incalzeste sufletul gandul ca, la capatul drumului ma astepti tu...
     Dar cand e vorba de tine, nu mai am cuvinte, nici metafore, doar sentimente... sunt captiva in vraja ochilor tai si zambetul tau ma tine prizoniera...
     Cu toate astea, esti inca, langa mine...dar de ce nu te simt acolo?


        Intrebari, intrebari, intrebari...nu ma pot abtine sa nu mi le pun, desi mi-e teama de raspunsuri. Le ocolesc agila, ma pierd in presupuneri ce mai mult ma otravesc... dar n-am curajul sa  dau chip si nume fantasmelor ce-mi tortureaza visele...important e, ca atunci cand ma trezesc, tu esti tot acolo...langa mine!
       Si ninge, ninge, tacut si linistit, ca in basme, ninge afara si ninge in suflete si in ganduri...dar e liniste.

Iubesc linistea...si iubesc ninsoarea...

Si ninge....ninge...ninge...in vise!!!...

Undeva, in Univers...

   M-am intrebat deseori ce se intampla cand calci pe cioburile propriilor vise?...si unde se duc iubirile sa moara?...mda, intrebari retorice.  Ma trezesc deseori privind in juru-mi si dorind din rasputeri sa pot schimba lumea...sau macar o parte din ea...sau doar pe mine!
     Am hoinarit azi noapte prin Univers si am gasit o planeta asa cum mi-am dorit: insorita, vie, calda si...pustie! Pare locul ideal pentru o viata fara griji departe de o lume rea, mercantila si intoleranta, o lume absurda, autodistructiva si nejustificat de rautacioasa...o lume in care nu e loc pentru mine. Doar ca mi-e teama sa te intreb daca vii cu mine...mi-e teama ca m-ai refuza, iar inima mea se va face frange iar...si nu si-ar mai reveni niciodata! Mi-e teama de propriile mele ganduri...
      Deocamdata insa, ma gandesc cum sa gasesc un mod de transport pana acolo si poate pana il voi afla, voi gasi si curajul sa te intreb si sa suport eventualitatea unui refuz...
      Ce frumos e in vise...dar atat de pustiu fara tine...

Ganduri de Craciun

     Intotdeauna, in pragul Sarbatorilor de iarna, magia cuprinde atmosfera si sufletele oamenilor. Casele freamata cuprinse de agitatia gospodinelor, magazinele sunt luate cu asalt in iuresul ultimelor pregatiri, comertul cu brazi si accesorii de Craciun ia amploare, raioanele de jucarii, bauturi si dulciuri devin tinta Mosilor, fiecare dupa posibilitati si buget! Totul e o atmosfera de sarbatoare, prieteniile se reinnoada, legaturile de rudenie se improspateaza si uite asa, luna decembrie devine luna Omului Bun din noi....dar nu toata lumea e la fel de fericita. Nu in toate casele bradul e impodobit si asteapta seara de Ajun, sa peimeasca sub el cadourile Mosului...nu toti copii freamata de asteptare, nu pe toate mesele vor fi bucate si nici in toate casele nu miroase a cozonaci.
    Spre acesti copii, lipsiti de bucuria Craciunului si de vizita Mosului, se indreapta gandurile unora dintre noi si ajutorul celor ce vor si pot sa aduca un zambet in ochii necajiti. De Craciun, putem fi mai buni...de Craciun, putem face miracole, putem darui zambete si aduce speranta,
      Sa fim mai buni si de acest Craciun!!! Sarbatori luminate tuturor si La Multi Ani!!

Atitudine

De lacrimi nu mai vreau să scriu,

Şi nici de sentimente destrămate 

De suferinţă  şi suspine mă dezic,

Uitării vreau să le dau azi pe toate,

Îmi strâng în inimă buchet de fericire,

Şi-mi cos în suflet zâmbet despuiat

Transform tristeţea -n bucurie

Şi negrul sumbru-n alb imaculat !

De îndoială mă dezleg, iau certitudini,
Nehotărârea o reneg fără regret,
În bucăţele sfărâm disperarea
Iar neputinţa-o izgonesc încet.
Încrederea mi-o ataşez de « sine »
Voinţa mi-o hrănesc abstract,
Arunc într-o secundă resemnarea,
Iar inţelegerea mi-o însuşesc cu tact.
Entuziasmul mi-l strecor în gânduri,
În gesturi pun stropi mari de pasiune,
În ochi mi-adun credinţa şi speranţa,
Iar mâinile mi le încarc cu-afecţiune
Mânia, teama, plictisul, pesimismul
Le-nchid intr-o erată-n dicţionar,
Şterg ura din trăiri, fără recurs
Şi pun la loc iubirea-n inventar

Kaaliope

Aceasta poezie a fost scrisa de buna si foarte talentata mea prietena, Kaliope si mi.a prezentat-o rugandu-ma sa imi spun parerea si sa o ajut sa aleaga un titlu. Sincer, nu imi pot imagina de ce mi-a cerut mie parerea, poeziile ei sunt adevarata hrana pentru suflet, citind-o, imi simt sufletul renascand. Vizitati.o si bucurati-va si voi sufletul cu poezia ei!! Merita!
http://kaaliope.wordpress.com/2011/12/19/atitudine/

Iesirea la lumina

    Ieri, o prietena draga mie si infocata fana a blogului meu, ultragiata de ceea ce mi s-a intamplat in ultimile zile ca urmare a concursului pentru cel mai bun blog, m-a intrebat care e premiul la acest concurs si daca merita sa trec prin ce am trecut si sa suport mojiciile unora, doar ca sa castig ...si nu a fost singura care a intrebat asa ceva, prin urmare voi incerca sa le raspund aici, ca sa inteleaga toti cei ce ma citesc, de ce am intrat in acesta competitie.
      Am creat acest blog in urma cu cateva luni, doar ca o nevoie imperioasa de a-mi descatusa sufletul torturat de intamplarile din acea periaoda a vietii mele. Nici macar nu aveam idee ce inseamna un blog, nu ma gandeam la niciun fel de competitii, sau ceva asemenea, nici macar daca sunt citita sau nu. Pur si simplu, era jurnalul meu personal, dar in format online si nu intr-un caiet cu file. Cu timpul insa, lucrurile au evoluat,  treptat, am fost descoperita de cititori, unii s-au regasit in scrierile mele, altii m-au insultat, blamat si improscat cu noroi, dar nu pentru ca ar fi avut cu adevarat ceva concret de zis la adresa celor ce scriam, ci doar din pura rautate, continuand o ampla campanie de calomnie si atac personal inceputa pe un site de socializare. Cu cat atacurile erau mai intense, cu atat a crescut indarjirea mea si dorinta de a face din acest blog, din gandurile si trairile mele ceva cu adevarat demn de citit. Mi-a crescut si s-a diversificat traficul, publicul si au inceput aprecierile si cu timpul, m-am calit. ..apoi, intr-o zi, navigand pe net am intrat pe un blog gasit intamplator si am descoperit MostWantedBlog. Am intrat pe el si am citit cu atentie, am "frunzarit" chiar si cateva din blogurile membre acolo si m-au impresionat cu adevarat. Mi-am dat seama ce inseamna de fapt bloggingul si ca si eu pot da o alta forma blogului meu, il pot diversifica si pot transmite cu adevarat ceva prin intermediul lui, nu numai trairi personale. Cuvintele au un impact imens asupra oamenilor, pot fi hrana pentru suflet, sau otrava, pot creste sau distruge. Mi-am dorit sa devin blogger adevarat, nu din vanitate ci din dorinta de a-mi lasa amprenta in spatiul virtual. Stiu ca pot!  Ca urmare, m-am inscris in competitia pentru cel mai bun blog al lunii si in alte competitii, desi recunosc cinstit ca nu mi-am facut iluzii ca voi castiga, cel putin nu daca nu voi incepe sa diversific tematica blogului si sa las franturile mele de ganduri sa transmita si altceva cititorilor.
    Deci, draga mea prietena si voi, ceilalti ce va intrebati daca merita premiul acestui concurs sa suport  acele rautati, raspunsul meu este:da, merita.
    Originalitatea in creativitate nu inseamna numai lipsa plagiatului, ci si surse de inspiratie, apartanenta la un mediu creational de calitate care sa te stimuleze, incurajeze si sustina in ceea ce faci. Asta am vazut eu la MWB si mi-am propus sa fac parte si eu din el.Poate multi dintre voi nu ma inteleg, chiar si iubitul meu se arata nedumerit de ce este atat de important pentru mine acest grup si sa devin membra a lui, dar ca sa intelegi trebuie sa traiesti nelinistile si zbaterile bloggerului vesnic aflat in cautare de inspiratie, de surse calitative pentru creatii deosebite, de dorinte ce tind catre perfectiune.
       Imi place ceea ce am scris pana acum si nu ma dezic de niciun articol, dar vreau mai mult! Vreau sa-mi intind aripile si sa zbor, sa-mi pun imaginatia si talentul la treaba, sa creez si sa concurez cu oameni de calitate, bloggeri adevarati si sa nu fiu doar un musafir printre ei, ci sa "stau la masa" cu ei. I-am citit si mi-a placut ce am citit, am interactionat cu ei si m-am simtit "crescuta". I-am simtit "ai mei".
      Pana acum, rar m-am incumetat sa ies din tiparul prestabilit al blogului si sa scriu si despre altceva decst trairile mele, dar simt nevoia sa o fac mai des. sa spun ce am de spus si sa ma fac "auzita"...iar cand o autoare precum Sorana, sau CoraBogdan, sau Adela Onete , sau Roxy iti spun ca le place ce au citit la tine, nu e indicat sa le dezamagesti....si ele, ca si mine si-au pus sufletul in scrieri si rezultatul e minunat.....pentru toate aceste trairi si partasii, concursul MWB, chiar e o "mare scofala" si deloc banal, pentru mine. Sper sa ma puteti intelege si ajuta sa "cresc", sa pot fi la nivelul lor, sa-mi castig cu adevarat locul printre ei. Imi doresc iesirea la luminat, un blog cu adevarat deosebit, care sa aiba ceva mai mult de zis decat a facut-o pana acum. Imi doresc partasie cu valoarea cu V mare! Asta imi doresc! Si pentru a obtine ce vreau, nu ma voi impiedica de rautati anonime, oricat de multe si diversificate ar fi!!
   Va multumesc ca sunteti alaturi de mine!!

Principiul fair.play.ului

      ...si uite cum, vrand nevrand, ma asez iar in fata tastaturii. Motivul?...polemicile legate de concursul pentru cel mai bun blog al lunii decembrie. Spre marea mea uluiala, am fost acuzata de...lipsa de fair play!!!! Inca nu-mi vine sa cred ca o competitie onesta poate da nastere la astfel de reactii puerile sau incalificabile ca acele atacuri la adresa mea si a fiicei mele in comentarii. Pentru numele lui Dumnezeu, oameni buni, unde va este ratiunea?.. Va place blogul meu? Credeti ca am ceva de spus,  va regasiti in scrierile mele, votati-ma, nu credeti asta, nu ma votati si gata, dar nu ma calomniati si atacati in modurile cele mai urate si nedemne. Da, am spus prietenilor si cititorilor mei despre competitiile in care m-am inscris, le-am si solicitat sa ma voteze, daca ei considera ca merit, dar pentru asta nu trebuie sa fiu blamata si acuzata de lipsa de fair-play, ba mai mult, sa se ceara sa fiu exclusa din competitie pentru ca am promovat un articol pe o retea de socializare. Asta-i curata ignoranta, nu numai rea intentie, sa afirmi si sa promovezi o asemenea absurditate! Oameni buni, prieteni, public sau doar vizitatori, daca va place blogul meu si vreti sa-l votati, va sugerez ca mai inainte sa-mi dati votul, sa vizionati si celelalte bloguri cu care ma aflu in competitie. Cateva sunt cu adevarat remarcabile, nu le voi nominaliza pentru a nu favoriza unii in detrimentul celorlalti, toti merita sa aibe sanse egale in concurs.Votati-l pe cel care considerati ca merita a fi votat, acesta este girul suprem dat unui blog, nu atacurile miselesti la adresa autorului.
Votati! Votati calitatea, originalitatea si tot ceea ce credeti ca e demn de a fi votat, dar nu atacati pe cei ce nu va sunt pe plac, nu va lepadati de conditia umana pentru a va acoperi de oprobriu.  Rautatile si mizeriile nu ma sperie, din contra, ma indarjesc, mai ales ca stiu foarte bine cine sunt cei din spatele acestor marsavii. Imi doresc insa o competitie linistita si corecta
      Aici puteti intra sa votati. Va place ce scriu? Considerati ca merit sa castig? Votati Lotussarina! Inainte de asta insa, aruncati o privire si pe celelalte bloguri competitoare, abia apoi votati. Criticati, laudati, corectati, dar totul in spiritul bunului simt si al corectitudinii, nu atacati in mod las omul din spatele blogului.
  Aici aveti linkul: http://www.mostwantedblog.org/p/vot-concursuri.html?showComment=1324134671014  , sau dati click pe bannerul de mai sus!
 Votati!!  Fie ca cel mai bun sa castige!!!! Acesta este principiul fair.play.ul!!

"Vorbeste Doamne, caci robul tau asculta..."

AMIN!!

Lasitatea ca mod de viata, sau Cronica Vesnicului Anonim

          De aseara a inceput votarea pentru cel mai bun blog al lunii decembrie. M-am inscris si eu in concurs, de dragul competitiei si al interactiunii, nu neaparat sa castig, pentru ca sunt perfect constienta ca sunt multe alte bloguri ce cu adevarat merita votate. Recunosc, imi place sa castig, am competitia in sange, ca si ambitia, dar intotdeauna mi-a placut fair-play.ul in orice.Din pacate,o competitie scoate si ce e rau din oameni, dar ceea ce nu pot intelege sub nicio forma, e lipsa de totala omenie si elementara decenta a unora. Dragii mei vizitatori, rivali in competitie, sau doar simpli curiosi, acesta este un blog PERSONAL. L-am creat pentru mine, aici imi spun eu parerile mele, trairile, realizarile si esecurile mele, tot ce cred eu ca merita scris. Daca va place ce scriu, ma bucur, daca nu va place, e in regula, sunteti liberi sa aveti propriile opinii, dar in limita bunului simt si a decentei. Nu ma deranjeaza critica sub nicio forma, atunci cand e obiectiva si constructiva, dar sa te cobori pana intr-atat incat sa te legi de memoria unui copil mort, pentru a-ti scoate la iveala toata mizeria sufleteasca si josnicia caracterului, mi se pare prea mult!! Bineinteles, acesti neoameni, sunt si lasi, isi lasa mizeriile sub masca anonimatului, pentru ca sunt constienti ca si-ar atrage oprobiul public prin gestul lor incalificabil. Puteti critica orice, in mod pertinent, dar criticati-ma pe MINE, nu va luati de copilul meu decedat!! CAT DE LIPSITI DE OMENIE PUTETI FI, GUNOAIE CU CHIPURI UMANE??? RUSINE SA VA FIE!!!...sa ajungi sa folosesti limbaj obscen la adresa unui suflet nevinovat, mi se pare total inacceptabil !! Voua, mizerii lase ca v-ati ales anonimatul ca mod de viata, traind ca sobolanii din propriile mizerii , va spun un singur lucru: sa nu dea bunul Dumnezeu vreodata sa traiti si voi experienta mea!! Hidosenia caracterului vostru, incapacitatea de a gandi rational si omeneste, frustrarea, invidia si rautatea ce va caracterizeaza sunt condamnarea voastra la vesnic anonimat din care nu veti putea niciodata iesi, pentru ca va lipseste ingredientul principal:OMENIA!

        Ceea ce nu stiti voi, creaturi fara coloana vertebrala, e faptul ca, toate aceste actiuni ale voastre, faptele si gandurile marsave va sunt contabilizate undeva de Cineva care vede si stie tot, oricat de mult incercati sa va ascundeti voi, iar intr-o zi, acel Cineva va va chema sa dati socoteala pentru toate acestea...va compatimesc sincer, pe voi, cei ce traiti la periferia conditiei umane, trecand prin viata anonimi si frustrati, lipsiti de decenta, eleganta si bun simt, dar mai ales de elementara omenie. O vorba spune ca, "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere..!!"...ma voi ruga pentru voi, fiinte lipsite de caldura sufleteasca si inteligenta, ma voi ruga la Dumnezeu sa va ierte ratacirea, caci in mod sigur, nu stiati ce faceti!! Va lipseste gradul de inteligenta necesar sa puteti face diferenta intre bine si rau si sa va ajute sa iesiti din bezna si anonimatul in care traiti si sa va faceti remarcati ca OAMENI, nu sobolani cu infatisare umanoida! Dumnezeu sa va ierte!!

Omule, fii mai bun! De Craciun, daruieste din suflet, unui suflet!

In plin prag de sarbatori se pare ca nu ne ocolesc si micile necazuri: aseara la copiii orfani de la Pro Vita din Valea Plopului a aras intreaga bucatarie si sala de mese, cu tot cu camara de alimente.
Fac apel la toti pentru ziua de sambata - 17.12.2011, ora 9,00, cand ne vom porni spre copii: care cum puteti sa ajutati cu alimente caci au ramas fara alimente, fara ulei, mancare, si tot ce tine de acest lucru!!!
Doamne ajuta! http://www.gandul.info/news/incendiu-in-aceasta-noapte-intr-un-asezamant-de-copii-si-batrani-din-valea-screzii-doua-cladiri-au-fost-distruse-exclusiv-galerie-foto-9054822 Tel:0721720888
e-mail:oanatatu2003@yahoo.com sau oanagombos2010@yahoo.com

E atat de usor sa facem rau, sau sa ramanem indiferenti, dar sa nu uitam, ca totusi....suntem OAMENI!
Din suflet, pentru alte suflete!!

As fi vrut...

      Plange timpul in clepsidre reci si plange sufletul prins in capcana unei iubiri imaginare. Curcubeul si-a pierdut culorile, iar griul inunda lumea viselor aducand tacere in ganduri si pustiu in inima...unde ne-am pierdut oare? Si pentru ce, toate astea?...As fi vrut sa-mi lasi macar o amintire a unui gest, a unei priviri aparte, macar a unei dovezi ca am fost candva "noi".
Oare, am visat totul?...doar mi-am imaginat?

     E atat de intuneric in lumea lipsita de zambet, de speranta si culoare, acolo unde sentimentele nu se zidesc, iar sufletul se frange sub povara incertitudinii. Mi-e dor de mine, de cea de-odinioara, mi-e dor sa zambesc, sa rad si sa ma bucur de fiece clipa, mi-e dor sa iubesc si sa fiu iubita, mi-e dor sa fiu recladita, mangaiata si dorita.

     Am visat candva ca ma iubeai si tu, ca in inima ta exista tandrete si in sufletul tau caldura. As fi vrut sa imi daruiesti amintiri si motive sa plang dupa tine, sa lupt pentru tine...as fi vrut sa ninga peste noi cu flori de salcam, sa redefinim iubirea si sa coloram griul din cotidian.

As fi vrut....oh, cat as fi vrut sa-ti fie dor de mine!
      Asculta!!...se misca cimitirele in suflet!....
                    Ce frig!!

Articolul este inscris la concursul Blog Power . Tema aleasa este Cantecul iubirii si a fost propusa de castigatoarea editiei precedente, Little-Thoughts. Succes tuturor!!

BLOG POWER! editia 3! ~ mostwantedblog.org
 Alti participanti:
http://nymphtamine.blogspot.com/2011/10/lupta-pentru-aer.html
http://pooh-dreams-roxy.blogspot.com/2011/12/sentimente-legate-de-sufletul-tau.html
http://d-alesabinei.blogspot.com/2011/12/s-o-vad-si-ma-linistesc.html
http://corabogdan.wordpress.com/2011/12/14/el-e-iubirea/
http://poezele.blogspot.com/2011/12/despre-iubire.html#axzz1gVcGEhZu
Succes tuturor!

Iubire cu patru labute

Huh!!....mi-am asumat o provocare dificila:aceea de a scrie in fiecare zi! Mda, usor de zis, dar nu tot asa usor si de facut...am idei, dar n-am..condei! E atat de greu uneori sa-ti aduni gandurile si sa le poti apoi transforma in cuvinte scrise. Despre ce sa scriu azi?...poate de spre Suri, noul membru patruped al familiei mele, un ghem pufos cu doi ochisori albastri splendizi si o uriasa sursa de tambalau in casa. Da, ati ghicit, Suri e o pisicuta birmaneza de doar 2luni, foarte nebunatica si dragalasa cum sunt toate pisicutele . Am adoptat-o impreuna cu mama ei, pe care fostii stapani o alungasera din casa, pur si simplu nu m-a rabdat inima sa o iau doar pe ea si sa o las in strada pe mama ei. Asa ca, acum am doua pisici, spre marea ciuda a lui Raph, superbul Husky de 5 ani al iubitului meu ce considera casa mea ca fiind tot teritoriul lui si afectiunea mea apartinadu-i in exclusivitate!!....nu va povestesc reactia lui la vederea Suriei, dar va asigur ca a fost nevoie de toata fermitatea stapanului sau si de vigilenta mea pentru a o mentine in siguranta. Din fericire, supararea lui nu a tinut mult si a doua zi eram iarasi prieteni(ce-i drept, mituirea joaca un rol important in acesta prietenie,de cate ori ma insoteste la cumparaturi isi are si el portia lui de bunatati).Si uite asa mentinem relatiile diplomatice, cu conditia sa tin pisicile departe de el. Zis si facut, desi cu parere de rau. Matei insa, perusul meu. nu a avut nicio obiectie la adresa imblanitelor, iar ele ii arunca doar priviri indiferenta si asta doar atunci cand devine prea galagios, deci totul e in regula in familia mea atat de cosmopolita! Va recomand si voua, cei ce nu aveti sa adoptati un animal de casa. Veti vedea cat va va schimba viata.

Fiicei mele,Bianca Olga, la ceas comemorativ (06aug1997-11dec1999)

"O JERTFĂ care doare
Un gol în suflet,… un adânc…
Iubire!… ce nu moare…
Cu lacrimi faţa să o ud
Am o dorinţă mare…
Urletu-n suflet îl aud,
Căci dragostea… nu moare…
Aş vrea sa-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Dar mă auzi tu oare?
Iubire fără de cuvânt,
A Domnului suflare.
AI FOST AICI… ŞI NU MAI EŞTI!
Aş vrea să urlu tare…
Tot ce-ai ştiut… e să şopteşti…
„…ştii?… dragostea nu moare…”
Şi tac… Nu spun nimic… Toţi plâng…
În Cer tăcerea-i mare…
E Soare… Plouă şi e Vânt…
Un tată spune un cuvânt…
Noi stăm cu capul în pământ,
Tu îmi zâmbeşti si din mormânt:
„Cu bine… copilul meu drag si scump!
Ne-om revedea atuncea când
Isus ne va chema cântând…
Ce-i Dragoste… nu moare!”
...
Tot ce-aş putea sa spun… n-am spus…
Tot ce-aş fi vrut să spun… s-a dus…
Iubirea-i… fără de apus
Iar DRAGOSTEA… NU MOARE!…",
Odihneste-te in pace, inger cu aripi frante!

Miracolul de Craciun

    Doi ochisori umezi priveau pe geamul inghetat, pandind sosirea Mosului magic. Se incapatana sa lupte cu somnul ce statea sa-i biruie genele grele si cu lacrimile ce amenintau sa-i inunde obrajii. De data asta trebuia sa stea treaza...trebuia sa vorbeasca cu Mosul personal, era unica ei speranta si pentru asta se pregatise un an intreg...si-i era atat de frig.Isi freca manutele inghetate, isi stranse picioarele sub ea si continua stoica sa priveasca pe fereastra, pandind sosirea saniei cu reni. De data asta avea sa reuseasca...de data asta, cu siguranta! Avea numai 7 anisori si purta pe umeri povara unei lumi intregi...o lume unde saracia si neajunsurile invadasera universul ei de copil, smulgandu-l din lumea povestilor si condamnandu-l in mod crud la o realitate cumplita. Dar ea inca mai visa...inca mai spera...Inchizand ochii se refugia in lumea ei, acolo unde tatal nu venea niciodata baut, unde mama zambea tot timpul, in casa era cald, iar pe masa erau bucate...acolo unde toti ii vorbeau frumos, avea hainute curate si jucarii....multe jucarii...Zambi trist. I-a scris Mosului inca de acum un an, promitandu-i ca fi cea mai cuminte, renuntand chiar si la jucarii in favoarea unui ghiozdan cu carti frumos colorate, a unei case incalzite si a unui tata ce nu ar mai tipa tot timpul si nu i-ar mai lovi mama si uneori si pe ea. Dar in noapte asta toate astea vor lua sfarsit, pentru ca acesta era Noaptea Magica a Craciunului, cand dorintele copiilor cuminti se indeplineau miraculos. Iar ea fusese cea mai cuminte. Nici cand i s-a spus ca nu va merge anul acela la scoala, pentru ca nu existau bani, nu a plans. S-a imbarbatat si si-a promis siesi ca la anul va fi altfel. Toropita de somn, zambea la promisiunile viitorului din imaginatia ei, cand un zgomot cumplit, de sticla sparta o trezi pe deplin. Tipa infricosata, un tipat prelung, neomenesc...tatal....mama....sange...tipete....ambulanta...si lumea se prabusi in neant!

       Oh, dar ce erau toate astea?...era in rai?...murise?....da, cu siguranta a murit si a ajund in rai. Dadu sa se ridice si imediat, un inger imbracat in alb cu un zambet luminos pe fata se apleca asupra ei. "Cine esti?" intreba fetita frumoasa aratare, apoi isi aminti totul....si spaima reaparu in ochii ei, dar ingerul ii zambi si ii vorbi pentru prima data, linistind-o. In casa ei se intamplase o tragedie, tatal ei, baut fiind, nu a mai nimerit usa la sosirea acasa, a alunecat pe tinda inghetata si s-a prabusit in casa prin fereastra prin care ea il pandea pe Mos Craciun. A urmat apoi o cursa contra cronometru din partea medicilor pentru a-i salva viata, luptand din greu sa opreasca hemoragia rezultata in urma plagilor facute de cioburile ferestrei sparte...si au reusit. Dar Craciunul trecuse, iar ea ratase venirea Mosului....si lacrimi grele inundara ochii copilului mult prea incercat de viata. Adormi din nou, iar cand se trezi, alaturi nu mai era ingerul blond, ci mama ei, zambind cu ochii umezi, multumind Cerului pentru minunea facuta. Sufletul fetitei tresalta de speranta, vazandu-si mama zambindu-i pentru prima oara dupa mult timp si ignorand sagetile de durere din piept, se arunca in bratele ei plangand, cerandu-i iertare ca nu se afla in patul ai in acea noapte, dar mama ii opri cuvintele cu sarutari fierbinti, strangand-o la piept....ceea ce a urmat a fost desprins din ireal. Era acasa, dar ceva era schimbat. Era cald, iar in mijlocul sufrageriei se afla un brad urias, superb impodobit, iar sub el o multime de cadouri...isi privi intrebatoare mama, iar acesta, fara o vorba, o lua in brate si o duse langa brad. Incet, cu sfiala, inca nevenindu-i sa creada ca era real, desfacu pe rand cadourile frumos ambalate si isi tinu respiratia; Mosul venise. In absenta ei, toate dorintele ii fusesera indeplinite...ghiozdan, carti, jucarii, hainute, toate se aflau sub ochii ei, iar alaturi, mama o mangaia neincetat plangand incetisor, iar undeva, in Ceruri, ingerii cantau osanale unui Dumnezeu ce, intr-o noapte de Craciun salvase viata unui copil si i-o preschimbase...iar in tinda casei, un barbat inalt cu parul alb, privea tacut prin fereastra bucuria copilului cazut in genunchi alaturi de bradul fermecat, strangand la piept un ghiozdanel roz.. Isi sterse discret lacrimile, apoi se intoarse si pleca la fel de tacut cum venise... "Incotro mergem, domnule?" intrebarea soferului sparse tacerea din limuzina impozanta. "Mergem la spital, David. Mai sunt si alti copii ce inca isi mai asteapta miracolele si la ce sunt buni banii, daca nu sa daruiesti zambete cu ajutorul lor?" raspunse importantul domn, aprinzandu-si pipa in timp ce masina lua viteza catre locul unde un alt copil avea sa primeasca vizita neasteptata a unui Mos intarziat....iar el zambi fericirii ce o simtea impartind, anonim, sperante si bucurii...el era Mos Craciun!

     
Acest articol participa la concursul Nopri Magice in Miez de Iarna

Colinde pentru prieteni virtuali si nu numai...

Prietenilor mei neogenisti, Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!!!

Bine-ai venit, Mos Nicolae!

Intotdeauna, iarna, in preajma Sarbatorilor, zilele se incarca de magie, iar oamenii tind sa se metamorfozeze, sa devina mai buni, mai...poate ca asta e un lucru bun...poate. Eu ma intreb insa, e firesc sa devenim mai buni, mai umani, doar de sarbatori?...cati dintre noi se gandesc si la aceia pentru care sarbatorile nu sunt motiv de bucurie? Zilele trecute, pe un site de socializare, am intrat in contact cu o doamna, care, la un moment dat  intr-un mesaj de doar cateva cuvinte mi-a rezumat viata ei : sufera de cancer la san, iar fiica ei de 17 ani  e marcata de o boala cel putin la fel de cumplita:paralizia cerebrala! Infiorator, nu?...nu stiu cum va simtiti voi, dar eu cand aud de boli si mai ales de boli ce afecteaza iremediabil niste copii, simt cum ma sufoc. Nu am cunoscut-o niciodata pe Edwina (asa o cheama pe tanara) si probabil nici nu o voi cunoaste vreodata, iar mama ei e doar un profil anonim pe un oarecare site, dar ele sunt dincolo de acel monitor, fiinte vii...azi, involuntar, m-am intrebat:" oare ce i-a adus Mos Nicolae Edwinei?"Sunt convinsa ca i-a adus ceva...dar la fel de convinsa sunt ca nu i-a putut aduce ceea ce isi doreste mai mult:sanatatea! Nu cred ca exista pe lume sentiment mai coplesitor ca neputinta...uneori ajungi sa iti doresti sa existe magie, sa existe un loc populat cu astfel de Mosi magici, care sa iti indeplineasca dorintele, oricat de irealiste ar fi ele. Suntem un popor crestin, sau, cel putin asa ne place sa ne autointitulam, desi foarte putini dintre noi au cu adevarat habar cine a fost Hristos si ce inseamna cu adevarat sa fi crestin. Putini dintre noi stiu ca aceste sarbatori, imbracate in haine crestine, au de fapt la baza, ritualuri pagane si probabil, mult mai putini se si gandesc cu adevarat la asta. Pentru majoritatea dintre noi, sarbatorile sunt doar motive de petreceri, de mancat si baut in nestire, nicidecum de introspectii, de purificare spirituala(ce naiba o mai fi si aia?..) sau de uitat atent in jurul nostru, la cei mai putin norocosi ca noi. Contrar parerii ce v-ati facut-o pana acum, nu sunt un lup moralist. Chiar deloc...doar ca, uneori e bine sa spui raspicat si ce simti, chiar daca asta nu te face prea popular. Eu ma numar printre cei norocosi, chiar de nu toate dorintele mi s-au implinit, dar nici nu ma asteptam la asa ceva.Si nici in Mosi magici nu mai cred demult. Indiferent cat de preocupati suntem de cotidian si neajunsurile lui, coplesiti de propriile nevoi si griji, ne putem totusi rezerva cateva minute seara, inainte de culcare, sa ne rugam lui Dumnezeu si pentru cei mai napastuiti ca noi, daca in alt mod nu ii putem ajuta. Biblia spune ca rugaciunea de mijlocire are puteri nebanuite, este gratuita si la indemana oricui. Ce-ar fi sa o experimentati si voi? Este linia directa cu Dumnezeu si este singurul mod de comunicare la capatul caruia nu suna niciodata ocupat. Rugati-va pentru voi si pentru cei de langa voi, pentru cunoscuti si necunoscuti, iar sufletele voastre vor cunoaste cu adevarat Sarbatorile si acestea vor fi cu adevarat crestine.
La Multi Ani de Mos Nicolae, Edwina!!....La Multi Ani tuturor si Sarbatori fericite!!